Alexandru Virgil Ioanid, „un tânăr profund religios”
În acest timp, procesul de reeducare continuă1. Se conturează, încetul cu încetul, două tabere: una care vrea să se reeduce, iar alta care nu vrea. Majoritatea oamenilor refuză reeducarea. Fiecare din aceste două tabere se împarte, la rândul ei, în alte două tabere. În tabăra reeducaţilor: unii vor o reeducare totală (Parpalac, Bordeianu…), alţii doresc doar o reeducare de circumstanţă (Vojen, Iosif Costea, Părintele Borşa, Tache Savin, Dumitru Groza…). În tabăra celor care refuză reeducarea există, de asemenea, două orientări: în prima grupă majoritară, domină opinia că trebuie manifestată o minimă maleabilitate, care, însă, să nu depăşească limitele onoarei; în cealaltă grupă este clară decizia că nu se admite nici o tranzacţie. Idealul unei vieţi nu se negociază sub nici o formă. […]
Ultimii care au vorbit în zilele acestea au fost Nicu Bălănescu, Nelu Rusu şi Alexandru Virgil Ioanid. Ultimul şi-a afirmat poziţia din perspectivă pur religioasă. Este, într-adevăr, un tânăr profund religios şi interiorizat. Nu reproşează nimănui nimic, ci doar lui însuşi, că nu s-a putut conforma total exigenţelor evanghelice.
(Pr. Liviu Brânzaș, Raza din catacombă. Jurnal din închisoare, Editura Scara, București, 2001, pp. 254, 261)
1. Este vorba despre reeducarea de la Aiud, desfășurată între anii 1960-1964.
mai 22, 2016 @ 4:46 pm
Dragul meu, Domn Ioanid!
Da, l-am cunoscut si i-am stat in preajmă cam 7 ani, până a plecat la Domnul, în cumplita iarnă de început a anului 1992.
A stat in inchisoare 16 ani (1947-1963). Când a ieșit era bolnav de TBC.
În ultima perioadă, dinainte de pensionare, a fost bibliotecar la un Institut de Proiectare si se ocupa si de informarea salariatilor referitor la cartile intrate in biblioteca si la articolele ce apareau in presa, cu caracter tehnic (diversele specialitati existente in instiutut).