Andrei Ciurunga

„Versul lui era întotdeauna cald şi chemător de iubire fizică, de iubire de ţară, de iubire de om…”

Chiar şi din apropiere, colonia Stoeneşti,era invizibilă. Mi-o tot arăta cu degetul cineva care mai fusese pe-acolo, dar eu tot n-o vedeam. Nişte sârmă ghimpată, două grajduri – unul mai înalt, altul mai scund, o ţeavă care trecea peste un jgheab… şi atât. Când norul de praf stârnit de coloană s-a mai risipit, parcă am zărit o construcţie pe partea stângă, care aducea a coteţ de păsări nefolosit. Mai erau patru prepeleacuri în cele patru colţuri ale ţarcului, dar pe fundalul unei înălţimi de pământ cenuşiu, se estompau în întunericul care cobora peste noi. Deci, o cantitate de bârne, mult lut […]

Citește mai mult

„Poeziile lui, insuflate de cea mai adâncă dragoste de ţară, constituiau hrana spirituală a sute de deţinuţi”

Dormeam în patul lui Robert Cahuleanu. Acesta fusese luat din celulă, mutat în altă parte, însă administraţia nu reuşise să-i mute şi amintirea: oamenii vorbeau despre el ca şi cum ar fi fost încă prezent. Cahuleanu era pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun, poet basarabean născut la Cahul, din tată german şi mamă cu sânge grecesc, amestec ideal pentru naşterea unui mare patriot român. Din patriotism spărsese el piatră la Canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o primă condamnare măruntă, doar de patru ani, iar acum, pentru că nu se învăţase minte şi recidivase în aceeaşi culpă a patriotismului, justiţia populară îi dăduse […]

Citește mai mult

Andrei Ciurunga, poetul sensibilității și al dragostei pentru libertate

La spitalul Salcia l-am cunoscut pe Robert Eisenbraun – pseudonim Cahuleanu sau Andrei Ciurunga, despre care auzisem că este un mare poet. Sensibilitatea lui îngemănată cu dragostea pentru libertate l-au adus în închisoare de două ori. Prima dată în perioada 1948-1954 și a doua oară primise 18 ani, din care făcuse trei. Era închis, căci era vinovat, după cum spunea el, pentru propriile lui cuvinte. Era un omuleț cu ochelari cu zeci de dioptrii, retras, visător și totuși extrem de virulent în discuțiile contradictorii. Avea și el o febră și era suspect de tifoidă. Talentul și sensibilitatea, ca și ironia […]

Citește mai mult

Andrei Ciurunga – o făptură pe cât de plăpândă, pe atât de generoasă

Lângă mine dormea o personalitate emblematică a temniţelor româneşti Robert Eisenbraun, cunoscut ca Robert Cahuleanu sau Andrei Ciurunga. Mic de statură, firav, cu o bucăţică de nas, în schimb cu o pereche de ochelari cu lentile ca fundul a două borcane, avea 22 de dioptrii, de abia i se mai vedeau ochii, care când îşi pierdea ochelarii se comporta ca un nevăzător, această făptură era pe cât de plăpândă, pe atât de generoasă, având un suflet mare de artist.

Citește mai mult

Andrei Ciurunga, poetul de o gingășie olimpiană

La capitolul poezie sunt câteva nume care au intrat în antologia poeziilor din închisori. Pe cei mai vestiți, ca Gyr sau Crainic, nu ai avut cum să-i întâlnești, dar te poți socoti binecuvântat că ai putut să stai în aceeași celulă sau la aceeași roabă cu alți doi dintre ei. Unul este Robert Eisenbrau, schimbat ulterior în Andrei Ciurunga. Când Zahu Pană a editat volumul de Poezii din închisori, pentru a-l proteja de represaliile comuniste, l-a numit Acturus, după numele unei stele dintr-o constelație cerească. Când l-ai întâlnit la Jilava, în 1959, avea 39 de ani și era deja un […]

Citește mai mult

Andrei Ciurunga, un exemplu de comportament

Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga) […], a fost totdeauna un exemplu de comportament. Mic de statură, dar plin de viață, mai totdeauna vesel și plin de optimism, era dotat cu o mare ușurință pentru versificare. L-am cunoscut bine pe Andrei Ciurunga, fiindu-mi luni de zile prieten de suferință. În lagărele de muncă ale Canalului era interzis să pătrundă sub nici o formă, creion sau altceva de scris. Dar cei care au vrut să creeze, au făcut-o și aici, iar noi prietenii, le-am memorat ca să le păstrăm. Printre acești creatori de poezie bună a fost și Cahuleanu Robert (Andrei Ciurunga). (George […]

Citește mai mult