Arhimandritul Benedict Ghiuş este una din figurile "misterioase" ale Ortodoxiei româneşti. Deşi majoritatea vieţii şi-a trăit-o în mijlocul mulţimilor, el a reuşit, prin discreţie şi modestie, să se oculteze, reuşind să trăiască permanent asemenea unui autentic monah. Din această pricină mărturiile despre viaţa lui sunt puţine, singurele informaţii consistente găsindu-se în dosarul său penal, ştiut fiind faptul că părintele a fost arestat şi condamnat în cadrul lotului "Rugul Aprins". De altfel, aspectele prezentate în continuare provin în marea lor majoritate din acest dosar.

Figură luminoasă, suflet blând, om de perfect echilibru, deopotrivă duhovnic şi teolog, poate puţin naiv a fost arhimandritul Benedict, care a dat prestigiu monahismului românesc prin participarea sa la rezistenţa credinţei, mărturisită în temniţă şi martiriu. Deşi modest, este totuşi figura cea mai frumoasă a clerului nostru.

În camionul Securității mai erau cu mine și alți membri ai clerului condamnați de curând. După un drum scurt, am coborat o pantă abruptă și  ne-am oprit. Pulsul meu s-a accelerat. Așadar, mă aflam iarași  în închisoarea subterană de la Jilava! S-au auzit voci răcnind:

- Dați-i jos!

Era în vara lui 1947; Valeriu Gafencu stătea de vorbă cu un preot, în apropierea Bisericuţei. Era părintele Benedict Ghiuş. Tânăr atunci, cu ochi limpezi, pătrunzători, de un calm mânăstiresc, duios în vorbirea-i coerentă. Investiga monumentele religioase şi istorice din Episcopia Sibiului şi starea lor.

Despre Parintele Benedict Ghius auzisem, cu mult înainte de a-l vedea pentru prima data la chip, de la Mihai Urzica, care avea pentru el o imensa pretuire, ca de altfel mai toata lumea curat implicata a Bisericii. Din toate cele ce ni le spusese Mihai, doar de doua-trei lucruri, notorii de altfel, îmi amintesc.

Parintele facuse ani multi de închisoare politica sub comunisti. Fusese, pentru lung timp, unul dintre parintii cei mai duhovnicesti, stralucitori, de la Patriarhie.

Îmi amintesc de un călugăr român, Părintele Benedict Ghiuş de la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştiului. Părintele acesta practica, de mai multă vreme, rugăciunea inimii. Într-o Duminică, slujeam Sfânta Liturghie în aceasta mănăstire, împreună cu câtiva călugări. Părintele Ghiuş, foarte înaintat în vârstă, ne însoţea şi era aşezat pe un scaun în colţul altarului.

Costion Nicolescu: În ce fel ati descoperit Ortodoxia?

Părintele Marc-Antonie Costa de Beauregard: (...)Și Biserica Română ne-a ajutat mult la început. Am călătorit în România, am cunoscut duhovnicii de acolo, l-am cunoscut pe Părintele Benedict Ghiuş, când am fost la Mănăstirea Cernica... Un om de o spiritualitate formidabilă! Era un om de cultură si mi-a dăruit mult. Stăteam uneori fără să vorbim, dar o forţă spirituală răzbătea din el ca o apă care curge, ca o lumină care se difuzează. Eu încercam să-i pun unele întrebări, dar aveam impresia că ele nu-l interesau prea mult.

La Paris există de un an Institutul Teologic ortodox rus Saint Denis, ai cărui studenţi aparţin multor neamuri şi confesiuni. Arhimandritul Benedict Ghiuș, doctor în Teologie, asistent la Catedra de Mistică de la Facultatea de Teologie din București, a fost invitat de Guvernul român, evident la propunerea Patriarhului rus, să meargă la Paris pentru anul şcolar 1947-1948, deocamdată, şi să predea una din ştiinţele religioase la institutul de mai sus. Arhimandritul Benedict Ghiuș a acceptat invitaţia. L-am întrebat care va fi atitudinea lui faţă de catolicism - cunoscut fiind că menirea institutului este lupta fără preget pentru afirmarea ortodoxiei - el mi-a răspuns că nu poate fi alta decât cea ortodoxă. Şi răspunsul mi-a fost dat atât de repede, el care, înainte de a da un răspuns, rămâne câteva secunde cu capul în jos, gândind.

(Dudu Velicu - Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice. 1945-1947, București 2004, pag. 290)

Bun a fost Părintele Benedict Ghiuş. Foarte bun.

- Era o somitate. Răbda cu blândeţe toate, ca un sfânt. S-a sfârşit la Mânăstirea Cernica.

- Numai eu îl salutam când treceam pe la uşa lui. Totdeauna îl salutam pentru că era în celulă cu Părin­tele Stăniloae.

***

În închisoare s-a purtat cel mai bine Părin­tele Benedict Ghiuş.

- A avut lucrare interioară şi tare frumos a mai murit!

(Pr. Dimitrie Bejan - Bucuriile Suferinței. Evocărin din trecut, Vol. II)