vezi galerie foto (18 foto)
Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa
"În închisoare, fără Dumnezeu, fără rugăciune și fără iertare nu puteai să supraviețuiești."
  • 23 Noiembrie 1925
  • Mahmudia, Tulcea
  • student
  • 21 ani
  • Piteşti, Gherla, Jilava, Aiud, București și Galați
  • 21 Noiembrie 2006
  • Mănăstirea Petru Vodă

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

Proiecte partenere

Icoană a părintelui Gheorghe Calciu - DiaconeștiÎn cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului erau două curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forţă iar Gheorghe Gheorghiu-Dej prin muncă. Temniţele, lagărele şi „reeducarea” anilor ’50 sunt expresia politicii de ură şi crimă a Anei Pauker.

Când ea a ordonat „reeducarea” marxist-leninistă a deţinuţilor politici din penitenciarul Piteşti, nu a crezut în formularea ei ideală, ci crud şi sec a dorit exterminarea prin forţă a „duşmanilor de clasă”. Nu a crezut nici în definirea ideală a duşmanilor de clasă, ci în definirea politică a tuturor adversarilor. În general comuniştii nu cred în nici un principiu comunist în definirea lui pură şi ideală, ci numai în substratul şi urcuşul lor politic.

În ceea ce îl priveşte pe Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ştiu că acesta a intrat în ghiara lui Ţurcanu în acelaşi timp cu mine. Dar în altă cameră. Acolo a fost făcut tocătură în bătăi şi alte chinuri la care a fost supus până i-au întors mintea şi i-au format reflexele condiţionate dorite de Securitate.

Studentul Gheorghe Calciu la Pitești, înainte de începerea reeducării prin torturăAlt caz, mult mai complicat: studentul la Medicină, Gheorghe Calciu. Depinde când l-ai cunoscut: înainte de reeducare, după propria sa reeducare, sau după ce întreaga operaţie a luat sfârşit. Înainte de Piteşti, Calciu fusese printre cei mai intransigenţi, după reeducare, dintre torţionarii cei mai înrăiţi1, după sfârşitul experienţei, în clipa când se înscena procesul cu ţapi ispăşitori, redevine vechiul om, curajos şi leal.

Nu pot închide uşa dormitorului celor cu funcţii - erau aici nu numai cei de la Biroul Tehnic ci şi şefii de ateliere din fabrică - fără a vorbi de un prieten care mi l-am făcut acolo - Ghiţă Calciu - viitorul Părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Gheorghe era un tânăr inteligent şi dotat cu o memorie colosală. În reeducare, după ce se trecea de „şocul revoluţionar” şi se cerea să devii activist, fiecare îşi căuta o formulă de compromis cât mai acceptabilă. Gheorghe nu putea să se transforme în ucigaş şi nici în delator.

COSTACHE OPRIŞAN, bolnavul din celula 4 - pus anume acolo pentru a-i contamina pe ceilalţi cu bacilul Koch din plămânii lui găuriţi de caverne - era din ce in ce mai slăbit. Îl sufoca tusea şi-l năpădea sângele pe beregată şi gură.

Se ştergea el cât putea, cu un fel de cârpă, dar nişte şuviţe tot i se scurgeau din gură, căzându-i pe piept din barba năclăită de alte cheaguri. Ceilalţi trei îl priveau neputincioşi. Ce puteau să-i facă ei?

Mircea se îmbolnăvi de dizenterie sau de tuberculoză intestinală. Sângele-i ţâşnea din fund ca dintr-o seringă de clistir. O zi, două, trei, patru, cinci, până când, "în a şasea, căzu pe pat cât era de lung şi parcă şi mai epuizat decât fusese Oprişan.

Dintre studenții care au fost la Pitești în vestita reeducare, singurul cu care am stat a fost Gheorghe Calciu Dumitreasa; am stat vreo două-trei săptămâni numai noi doi.

Nimic în lumea aceasta văzută si nevăzută nu este întâmplător ci, tot ceea ce este si va fi se petrece numai cu stirea, îngăduinta si voia lui Dumnezeu. "Facă-se Voia Ta, precum în cer, asa si pepământ", grăieste cuvântul Sfintelor Scripturi. Tot răul pe care-l suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de libertate, care antrenează necredinta, neascultarea si fărădelegile pe care le săvârsim.

Dialog cu părintele Gheorghe Calciu:

- Care au fost etapele revenirii, cum ati reluat legatura cu Dumnezeu?

- La mine intoarcerea n-a fost dintr-o data. Refacerea mea a fost mult mai grea decat a altora, pentru ca ruptura mea a fost mai mare. Eram un tanar destul de naiv, un copil de taran cu o credinta puternica, cu o mare incredere in oameni. Eram foarte simpatizat. Chiar dupa ce am cazut se spunea despre mine “ingerul cazut cu ochii albastri“, pentru ca toata lumea m-a socotit ca pe un inger. Acum eram un inger cazut. Si suferinta mea a fost asa de dura si ruptura mea a fost asa de totala, incat eu mi-am revenit mult mai greu.

Comemorări

Ultimele comentarii

Citatul zilei
  • "Părerea necredincioșilor este că din schimbarea unui sistem economic poate să izvorască fericirea oamenilor. Cei credincioși știu că fericirea lor izvorăște din Crucea de pe Golgota, din Mormântul Domnului, de pe Muntele Sinai, de pe Muntele Fericirilor, din Sfântul Potir, din pântecele Fecioarei, din inima curată, din post și rugăciune." Pr. Dumitru Zamisnicu

Radio Ortodoxia Tinerilor

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești