vezi galerie foto (18 foto)
Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa
"Credeți-mă, că dacă n-aș fi suferit atât de mult, n-aș fi putut să iubesc atât de mult, n-aș fi putut să iubesc cu atâta ușurință."
  • 23 Noiembrie 1925
  • Mahmudia, Tulcea
  • student
  • 21 ani
  • Piteşti, Gherla, Jilava, Aiud, București, Galați
  • 21 Noiembrie 2006
  • Mănăstirea Petru Vodă
    • Șapte cuvinte către tineri
    • Christ is calling you. A course in catacomb pastorship
    • Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase
    • Războiul întru Cuvânt. Cuvintele către tineri și alte mărturii
    • Homo americanus. O radiografie ortodoxă
    • Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri și meditații religioase
    • Suferinţa ca binecuvântare
    • Testamentul părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic și șapte evocări
    • Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora
    • Cuvinte vii
    • Introducere în omiletica Părintelui Gheorghe Calciu
    • Fiți jertfelnici! De la cuvintele către tineri la mărturiile testamentare
    • Dezgroparea Părintelui Calciu. Dosarul unui abuz

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Gheorghe era un tânăr inteligent şi dotat cu o memorie colosală. În reeducare, după ce se trecea de „şocul revoluţionar” şi se cerea să devii activist, fiecare îşi căuta o formulă de compromis cât mai acceptabilă. Gheorghe nu putea să se transforme în ucigaş şi nici în delator.

Era prea inteligent şi credea şi în Dumnezeu pentru a putea să accepte „restructurarea”, şi totuşi trebuia să joace rolul de „restructurat”.

Ţurcanu a descoperit în memoria lui un soi de creier mecanic de care avea nevoie în stenogramele şi clişeele imense ale reeducării. Deci îl ţinea lângă el şi-l folosea ca o „memorie” a celor ce se petreceau în reeducare. Era prea complicat să se cerceteze vrafurile de declaraţii ori de delaţiuni, operaţiune pe care o îndeplinea Gheorghe cu fidelitate. În acest fel era mulţumit că nu contribuie cu nimic la mizeriile de acolo. Făcea o operaţiune mecanică, păstrându-şi însă libertatea sufletească.

El a trăit astfel o necontenită dedublare morală: memoria dăruită lui Ţurcanu şi sufletul dăruit lui Dumnezeu. Juca un rol central. Toată lumea se îngrozea de el iar el nu putea încredinţa nimănui taina sa, căci ar fi fost pierdut. Şi a avut neşansa să rămână ani în şir în centrul reeducării. Nu se poate spune că se ruga, în sensul comun al rugăciunii, ci el comunica permanent cu Dumnezeu într-o intensitate ieşită din comun. Atunci nu numai că a înţeles ce este restructurarea cu întregul ei suport ideologic, ci a pătruns şi în spiritualitatea creştină cea mai profundă. S-a hotărât deci să-şi dedice viaţa lui Hristos, dacă va mai avea zile.

Când s-a înscenat procesul lui Ţurcanu a fost şi el implicat şi acuzat de Securitate. Pe uşa celulei din Ministerul de Interne unde era anchetat se poate citi, săpat în lemn cu migală: „mor nevinovat”. Şi se resemnase. Dar cu toate strădaniile securiştilor de a-l implica, a rămas numai ca martor al acuzării. El este unul dintre oamenii care pot mărturisi lucruri inedite despre Ţurcanu.

După eliberare şi-a dăruit viaţa, sufletul şi munca lui Dumnezeu cu o forţă care ne înspăimântă şi ne cutremură, căci dimensiunile tragediei acestei conştiinţe sunt uriaşe.

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 CriCri » 06-05-2011 04:46

orthodoxytoday.org/.../...
Un articol in care se vede ca ceva din patimirea parintelui Calciu a ajuns si la crestinii ortodocsi de peste ocean. iata cum este dansul vazut de dansii:
'Fr. Calciu lived what he preached. He did not hate his persecutors. Rather, he prayed for them daily and trusted in God’s mercy for their salvation. He also found joy. In her introduction to the book, Frederica Mathewes-Green, one of Calciu’s spiritual children writes of Fr. Calciu, “He had a beaming smile. He was often amused by life, and ready to laugh. . . . Fr. George was joyful. . . . He was naturally affectionate, and would hold my hand or anyone’s . . . just beaming with a radiant smile.”

Fr. George Calciu lived the kind of life many Christians pray to receive—but to which most hope never to be actually called. But Fr. Calciu’s witness is clear: Persecution and martyrdom—as hard as they are—redound to increased faith and ultimate victory. As we Orthodox say when remembering the righteous departed: Fr. George of blessed memory, pray for us sinners.'

CriCri

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#2 CriCri » 06-05-2011 04:57

Voiam sa va mai spun de niste carti de/despre marturisitori romani, carti ce le-am gasit in America la o manastire ortodoxa:
Parintele Cleopa:The truth of our Faith
holycross-hermitage.com/.../.. .
Parintele Gh. Calciu:Intervie ws, Homilies and Talks
holycross-hermitage.com/.../.. .

CriCri

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Au zis unii că eu aş fi mai tare în ispite; dar vă zic că nici eu nu puteam să rezist prin toate încercările prin care am trecut douăzeci şi ceva de ani de zile dacă nu mă ajuta Darul lui Dumnezeu." Pr. Marcu Dumitru

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori