Cristina Pușcaș - Muzeul memoria OradeaIstoria este acea bucățică a vieții noastre, fie ea individuală sau ca popor, care pentru unii e de interes, iar pentru alții necunoscută.

Regimul comunist a lăsat în urmă, pe lângă lipsurile materiale, o pată roșie pe harta țării noastră. Acel roșu intens este chiar sângele deținuților politici asupriți pentru „îndrăzneala” lor sinceră.

Sfinții români din închisoriDialog cu Radu Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi cu Sorin Lavric, scriitor

Pe 31 august Biserica Romano-catolică l-a beatificat pe prinţul Vladimir Ghica născut la Constantinopol într-un sfârşit de secol XIX şi mort la Bucureşti, în Jilava, în chinuri cumplite, după doi ani de torturi. Un martir care, dacă nu ar fi murit în închisoare, ar fi fost, probabil, canonizat şi altminteri. Pe lângă asta, în Biserica Romano-catolică mai sunt doi fericiţi în curs de canonizare. Este vorba de doi episcopi care au sfârşit în temniţele comuniste. Şi există, de asemenea, şapte dosare de beatificare ale episcopilor greco-catolici care au suferit în aceleaşi temniţe.

Ieromonahul Siluan AntociNăscut în satul Stăneşti, comuna Lunca, din judeţul Botoşani, Ieromonahul Siluan Antoci a intrat în monahism în anul 1995, la Mănăstirea Pângăraţi, Neamţ, unde a rămas până în anul 2012, când a venit la Mănăstirea Agafton. Ieromonanul Siluan Antoci a publicat o carte-document, recunoscând că a fost inspirat de exemplul unei mătuşi, maica Maria Andrei, izgonită din mănăstire în 1959. Nu uită chinul maicii Maria Andrei şi, intrat în monahism, începe o cercetare asiduă a anilor de jertfă, rezultatul muncii sale fiind volumul apărut în 2010, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, dedicat suferinţelor prin care a trecut Biserica Ortodoxă Româna în timpul regimului comunist (1948-1989): "Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist". De o mare valoare documentară, cartea "Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist" este o lucrare izvorâtă din evlavia şi din recunoştinţa autorului faţă de nevoinţele celor care au udat şi sfinţit cu lacrimile, sudoarea şi sângele lor pământul României.
În liniştea Mănăstirii Agafton, Ieromonahul Siluan Anton a acordat un interviu pentru cititorii Ştiri.Botoşani:

Prima serie a Școlii de Vară Fenomenul Pitești„Chiar aici ne primeau paznicii, erau nişte căsuţe de paiantă în zona asta, acum s-a modernizat. Eram fie azvârliţi cu cătuşe la mâini sau lanţuri la picioare, fie aruncaţi ca nişte pachete legate fedeleş – asta dacă eram consideraţi mai periculoşi. O dată am intrat şi eu în categoria asta... Deci bun venit - sau rău venit - la Jilava!“.

Urarea vine de la Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut poltic. A petrecut 13 ani în temniţele comuniste, din care 4 la rând aici. Nu în Jilava proaspăt vopsită, flancată de Jeep-uri cu de mâncare, ci în temutul Fort 13 – fost depozit de muniţii pe vremea lui Carol I, apoi închisoare politică, acum loc de pelerinaj.

Oseminte deținut politic AiudLa începutul lunii iulie am fost la Aiud, pentru o săptămână. Istoricul Marius Oprea cu care sunt amic de ceva vreme, a mai făcut o încercare de a găsi rămăşiţele filozofului Mircea Vulcănescu şi să scoată la iveală mai multe victime ale terorii comuniste, care au murit în puşcăria politică din oraş în anii '50 - '60. Între 1948 şi 1964 au murit în închisoarea din oraş, după statisticile oficiale, 437 de deţinuţi, dar cifra reală poate fi mai mare, în jur de 700. Printre ei s-au aflat politicieni de toate culorile, ofiţeri, preoţi, oameni de cultură, ”chiaburi” şi ”burghezo-moşieri”. Dintre ei îi amintim, în afară de Vulcănescu, doar pe generalii Iosif Iacobici,  Nicolae Macici şi Constantin Eftimiu, pe poetul devenit călugăr Sandu Tudor, sau pe episcopul romano-catolic maghiar Szilard Bogdanffy. Ei au fost îngopaţi fără semne distinctive pe dealul numit Râpa Robilor.

Părintele Moise Iorgovan de la OașaNăscut în 1974 la Reşita, a urmat Facultatea de Drept din Timişoara, unde a intrat în A.S.C.O.R. şi a apucat, cu nădejde, pe calea credinţei. În 1996, a devenit frate la mănăstirea Poşaga (Alba). Din 2000, obştea de la Poşaga s-a mutat la Oaşa, în Munţii Sureanu, la 1.400 de metri deasupra lumii. După alţi câţiva ani de nevoinţe, monahul Moise Iorgovan a început un proiect cultural, care avea să-l acapareze total: o cronică documentară, filmată şi scrisă, despre suferinţele din închisorile comuniste din România şi Basarabia, mărturisite de foşti deţinuţi politici. Un demers nobil şi temerar, despre frumuseţea credinţei în temniţă.

Un Pateric al puşcăriilor comuniste

- Părinte, de câţiva ani încoace aţi schimbat chilia mănăstirească pe arhivele Securităţii şi truda în obşte pe mânuirea reportofonului şi a camerei video. Cum v-aţi apropiat de suferinţele închisorilor comuniste?

Marius Oprea - cercetător istoricIstoricul Marius Oprea face ce şi-a propus. Cât a condus Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a indentificat, practic, victime ale sistemului totalitar, a aflat nume de torţionari şi criminali pe care le-a remis justiţiei. După ce a fost demis de puterea băsistă, a continuat să facă asta ca un simplu particular, în ciuda lipsei de resurse. Acum, că s-a schimbat parţial calimera, ar trebui repus în drepturi şi lăsat să facă ce se pricepe.

Rep: Marius, cam câte victime ale comunismului, ucise fără o decizie după legile de atunci, există?

Citiţi aici prima parte a interviului cu Alin Mureşan: „Ne-am pierdut obiceiul de a merge la biserică, or asta se simte” (partea a I-a)

FP.ro: Odată ce ai intrat în conctact cu victimele experimentului Pitești și cunoscându-le intimitățile, cum crezi că a fost posibilă rezistența în închisoarea de la Pitești? Crezi că dacă tineretul din acea perioadă nu era atât de bine ancorat în ceea ce înseamnă valori tradiționale, în credință nu ar fi rezistat?

Deşi lucrează intens la mai multe proiecte în această perioadă, regizorul Nicolae Mărgineanu a avut bunăvoinţa de a răspunde unor întrebări pentru www.fenomenulpitesti.ro, în dorinţa de a afla mai multe despre felul în care s-a realizat documentarul „Demascarea”, dar şi despre cum se raportează domnia sa la evenimentele şi personajele filmului. O discuţie sinceră şi directă, în ajun de TIFF, cel mai mare eveniment cinematografic românesc, la care a ajuns anul acesta, în mod total neaşteptat, chiar cu filmul regizat anul trecut.

După o primă jumătate de an foarte agitată, care a cuprins atât apariţia cărţii Pitești. Cronica unei sinucideri asistate şi a filmului „Demascarea”, cât şi o serie de lansări prin ţară şi apariţii în presă, www.fenomenulpitesti.ro a stat de vorbă cu istoricul Alin Mureşan despre motivaţia din spatele acestui proiect, despre importanţa fenomenului Piteşti în peisajul comunismului românesc şi despre necesitatea neuitării. Partea a doua a interviului va fi publicată peste circa o săptămână.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Închisoarea i-a apropiat pe unii oameni mai mult de Dumnezeu, i-a făcut să aibă o inimă mai bună. Acolo, dacă-l aveai pe Dumnezeu în inimă și în lăuntrul tău, nu sufereai, nu erai afectat și nici compromis." Pr. Roman Braga

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori