vezi galerie foto (23 foto)
Pr. Justin Pârvu
"A fi al lui Hristos înseamnă să te simţi necontenit răstignit în lume."
  • 10 Februarie 1919
  • Poiana Largului, Neamț
  • ieromonah
  • 17 ani
  • Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie
  • 16 Iunie 2013
  • Neamț, Mănăstirea Petru Vodă
    • Daruri duhovnicești
    • Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui hristos, Vol. II
    • Părintele Justin Pârvu și morala unei vieți câștigate
    • Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire
    • Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos. Vol. I
    • Părintele Justin Pârvu. Viața și învățăturile unui mărturisitor
    • Ne vorbește părintele Justin, Vol. I
    • Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Cuvintele înțeleptului
    • Ne vorbește părintele Justin, Vol. II
    • Părintele Iustin Pârvu o misiune creştină şi românească

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

De părintele Iustin am auzit încă de la începutul periplului meu prin închisori, mă întâlneam cu oameni care mă întrebau de mănăstirea Durău, unde slujise, de munții Neamțului care sunt împânziți de biserici și mănăstiri, de chilii cu pusnici, de peșteri. Și eu eram mândru de locurile de unde veneam, pentru că erau cântate de Calistrat Hogaș, de Alexandru Vlahuță, care zicea:

Cât sunteți de minunate,
Râșca, Sihla și Cetate,
Am venit întreg aicea
Și-acum plec pe jumătate...

Dar l-am întâlnit pe părintele Iustin la Aiud, unde ne aflam împreună ca "voluntari în slujba neamului". Părintele, încă de pe atunci, se bucura de o aureolă, de un halou în jurul ființei dânsului. Era cunoscut de multă lume ca "preot cu har". Mi-e greu să aleg întâmplări individualizate, din multele amintiri pe care le am din acea vreme, pentru că trăiam ca ființe încolțite de pericole, de foame, de frig și prima rațiune era supraviețuirea. Dar vreau să rețin un fapt deosebit din viața părintelui în închisoarea de la Aiud. Într-o iarnă deosebit de friguroasă, anul nu mi-l mai amintesc, părintele rămăsese aproape dezbrăcat. Dacă în privința hainelor mai mergea cum mai mergea, problema cea mai gravă era a bocancilor.

Administrația închisorii nu ne mai asigura nimic, nu erau fonduri. De asta, în loc de încălțări părintele a primit o carte poștală de la administrația închisorii, să scrie acasă, să-i trimită bocanci. În câteva săptămâni bocancii au ajuns, erau noi, nouți, numai buni să înfrunte iarna.

În celula părintelui însă fusese adus, în acele zile, un deținut nou care târa după dândsul niște bocanci care aveau numai fețele, tălpile lipseau, așa că bietul băiat avea picioarele numai răni și la fiecare pas scotea câte un geamăt. Fără să ezite părintele și-a scos bocancii săi și i-a dat tânărului, spunându-i:

"- Iată măi frate, ține această încălțăminte și bucură-te de ea, că mie nu-mi mai trebuiește, eu sunt mai vechi aici și mă descurc...!" În celulă s-a făcut liniște adâncă, în timp ce cei doi se îmbrățișau vărsând lacrimi fierbinți: "Frate, frate...!"

(Mărturia lui Grigore Caraza - Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, ediție îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, Ed. Conta, Piatra-Neamț, 2006, pp. 30-32)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Munteanu George » 16-06-2015 18:34

Eu l-am cunoscut pe părinte la vârsta de 91 de ani. Un om care se naște odată la 1000 de ani. Un om cu o valoare incontestabilă.

Munteanu George

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Dacă suporți crucea cu drag, nu silit, e simptomul unei autentice smerenii, deci este Duhul Sfânt în tine." Pr. Arsenie Papacioc

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori