Protopopul Dr. Florea Mureşanu a trăit vremurile care au cerut jertfe Bisericii Ortodoxe. (...)

Prin slujitorii ei, Biserica a dus Crucea lui Hristos şi în Gulagul românesc din timpul regimului ateo-stalinist-comunist, unde au fost exterminaţi cei mai vrednici oameni din fruntea poporului nostru.

Dosarele Securității - această „cutie a Pandorei” lăsată ca moștenire a celei mai întunecate perioade din istoria poporului român - constituie un adevărat univers demonic. Cel ce intră în acest univers fără a lua în seamă la acest lucru este expus unor imense pericole, care pot să-i clatine înseși temeliile sale spirituale, duhovnicești.

Minciuna, falsul, calomnia, dezinformarea, manipularea, ura, violența, căutarea și exploatarea oricărei slăbiciuni pentru a distruge moral și fizic orice opoziție - fie ea reală sau închipuită - și încă multe altele, sunt toate legi după care se guverna acest univers. De aceea, în mâinile răuvoitorilor sau ale celor lipsiți de discernământ, aceste dosare pot constitui o armă letală.

Din mulţimea semenilor noştri căzuţi jertfă în deceniile trecute, în cursul campaniei comuniste-staliniste de exterminare a valorilor neamului, se desprinde cohorta de preoţi şi monahi care au plătit cu viaţa curajul de a sta în fruntea poporului chinuit, care rezista tăcut şi răbdător, dar dârz, în faţa ofensivei de implantare a ateismului în ţară, cu credinţă în Dumnezeu şi nădejdea izbăvirii. Mulţi clerici au pierit, dar şi mai mulţi au rămas, îndrumând cu înţelepciunea poporului, pe calea credinţei, dragostei şi nădejdii, în izbăvirea înfăptuită în zilele din sfârşitul lui decembrie 1989.

„Părintele Florea Mureşanu a fost un om de omenie aleasă, cu o autoritate deosebită, un om al rugăciunii, al muncii şi al jertfei pentru Hristos... În detenţie, în nişte condiţii insuportabile, când vedea că unul moare azi, unul mâine, a promis că, dacă va scăpa cu viaţă, o să ridice un altar Domnului. După doi ani de căutări, găseşte un loc potrivit pentru a construi promisul altar în poiana din Dealul Breaza... El a sădit în mine dragostea pentru Hristos... Începând din anul 1990, am reluat - ca un ucenic adevărat - lucrarea începută de părintele Florea, rectitorind Mănăstirea «Sfânta Treime» în poiana din Dealul Breaza... Visul părintelui Florea s-a împlinit, altarul s-a ridicat din nou“ (protosinghel Gavriil Burzo, ucenic al părintelui Florea Mureşanu).

În toamna lui 1945, Universitatea „Regele Ferdinand” revenise la Cluj. Transilvania fusese eliberată de sub ocupația maghiară, frontul înainta spre Berlin, mulți tineri erau demobilizați și veneau în cârduri spre sălile de cursuri, unii să înceapă, alții să-și termine studiile întrerupte. (...)

În 1952 începea calvarul pentru Florea Mureşan, unul dintre preoţii ortodocşi de seamă din oraşul Cluj.

Se remarcase prin râvna slujirii autentice a altarului, prin cuvânt de folos pentru sufletele pe care le avea în păstorire şi prin preocupările culturale.

Toate aceste calităţi l-au adus în conflict inevitabil cu autorităţile comuniste, care în perioada 1952 - 1953 l-au trimis în detenţie administrativă la Canal.