Dialog cu părintele Gheorghe Calciu despre săvârșirea Liturghiei în închisoare:

– Cum era viaţa duhovnicească la Aiud în această perioadă? Părintele Iustin Pârvu spune despre generaţia care a supravieţuit temniţelor, că: „Noi am fost înfrânţi de fapt, când am ieşit din inchisoare, fiindcă nu ne-am putut menţine la acelaşi nivel duhovnicesc". Sunteţi de acord?

În interiorul temnitei sunt trei biserici: una catolică, una ortodoxă si una protestantă (calvină). În ele s-a slujit tot timpul Sfânta Liturghie, singura slujire până în noiembrie 1948. Mares, spre sfârsitul lui 1947, m-a însărcinat cu conducerea cultului religios ortodox în temnită.

Dialog cu părintele Gheorghe Calciu despre unul dintre cele mai înălțătoare momente duhovnicești din închisoare:

- Ati mai trăit şi alte momente din acestea, în care să simţiţi limpede lucrarea lui Dumnezeu?

- Da, a mai fost un moment... Eu în închisoare am slujit Sfânta Liturghie. Nu aveam vin, aveam numai pâine și foloseam apa ca vin, fiindcă Mântuitorul a prefăcut apa în vin la nunta din Cana şi am socotit că şi aici, în suferinţa mea, ea se va sfinţi.

Lucrul în atelierul de cusături româneşti avansa. Loturi, loturi, costumele erau ridicate de căpitanul nostru care era cât se poate de mulţumit. Totul era executat exemplar şi cu multă economie de materiale faţă de ceea ce prevăzuse căpitanul. Economia realizată în special în mătase avea să rămână în magazia închisorii, pe căpitan nu-l interesa.