Teodor M. Popescu s-a născut la 9 iunie 1893, din părinţi agricultori, în satul Boteni, comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa. Între 1900-1905, a făcut şcoala primară în comuna natală, iar între 1905-1913 Seminarul Central din Bucureşti. În anul 1919 a obţinut licenţa în Teologie, iar în 1922 a devenit doctor în Teologie la Atena (aici între 1921-1922 este interpret la Legaţia Română). A urmat cursuri de specializare la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Leipzig (1922-1923), la Facultatea de Teologie Protestantă din Paris, la Institutul Catolic din aceeaşi capitală şi la "École pratique des Hautes Études, Section des sciences religieuses" de la Sorbona (1923-1925). A satisfăcut serviciul militar în timpul Războiului de Reîntregire, fiind încorporat în 1916, urmând cursurile Şcolii Militare de Infanterie din Botoşani între 1916-1917 şi unde devine sublocotenent, iar între 1917-1918 a fost pe front.

Primele menţiuni documentare prin care se arată că profesorul Teodor M. Popescu era urmărit de poliţia politică comunistă le avem din anul 1946. Astfel, la 30 ianuarie 1946 Direcţia Generală a Poliţiei "dispunea să se cerceteze antecedentele şi activitatea politică actuală a numitului Popescu Teodor, profesor la Facultatea de Teologie Bucureşti". În urma investigaţiilor a rezultat că acesta "nu este înscris şi nu face parte din nici o organizaţie politică. Este cunoscut din colegi şi elevi ca un om paşnic şi devotat al cultului ortodox. Căutat la fişele siguranţei, acestei prefecturi, susnumitul nu este cunoscut. Actualmente este preşedintele provizoriu al asociaţiei «Altarele Neamului», asociaţie cultural-religioasă cu sediul în str. Speranţei, nr. 6"[1].

"Marele sacerdot nehirotonit." Acesta este apelativul pe care i l-a adresat patriarhul Teoctist cunoscutului Teodor M. Popescu, unul dintre cei mai mari profesori de istorie bisericească pe care teologia română i-a avut de-a lungul timpului. Viaţa şi opera sa sunt rodul preoţiei universale pe care fiecare creştin o posedă în virtutea harului căpătat la Botez şi pus în practică prin lucrarea virtuţilor. Faptele istorice şi scrierile rămase ne descoperă un om care a transformat slujirea sa teologică într-una virtual sacramentală; o teologie a cuvântului bine cântărit şi a vieţii închinate creşterii duhovniceşti.

A doua zi - nu mai știu pentru ce motiv - am lipsit de la ședința de după-amiază. Seara aveam să aflu o nouă surpriză: la propunerea patriarhului, Sinodul mă avansase profesor-asistent la Institutul Teologic, lăsându-mi libertatea de a-mi alege singur catedra. Saltul era mult peste tot ce aș fi putut visa. (...)

Profesorul Cristescu mai avea un an sau doi până să iasă la pensie și m-am hotărât ca, între timp, să lucrez la catedra de Istorie Bisericească Universală a profesorului Teodor M. Popescu, om de caracter gigantic și nu mai puțin uriașă integritate morală, pe lângă faptul că era un savant. Bucuros de prezența mea la catedra lui, profesorul - arhicunoscut prin severitate și disciplină - manifesta o adevărată curtoazie față de proaspătul său asistent, și în ruptul capului nu mi-ar fi solicitat o oră în plus peste programul la care eram obligat.

(Valeriu Anania - Memorii, Editura Polirom, 2008, pag. 199)

Întâlnirea a avut loc în ziua de 25 noiembrie 1958

cu Cpt. Coman Nicolae și sursa ”Prundeanu David”

STRICT SECRET

NOTĂ

Pe prof. POPESCU M. TEODOR de la Institutul Teologic București, sursa îl cunoaște din 1931 când era student. Se purta foarte serios cu studenții teologi.

Învinuit Popescu Teodor, născut la 9 iunie 1893 în com. Conteşti, raionul Titu, fiul lui Marin şi Safta, profesor, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Trotuş, nr. 84.

18 martie 1959, Localitatea Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 9 şi [?][6] min. S-a terminat la ora [?] şi [?] min.

Întrebare: Arată activitatea criminală pe care ai desfăşurat-o împotriva mişcării revoluţionare?

TRIBUNALUL MILITAR AL REGIUNII a II-a MILITARE

Colegiul de Fond - Dosar nr. 1455/59

SENTINȚA NR. 118

Astăzi 2 iunie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare colegiul de fond, compus din:

Președinte: Lt. Colonel de Justiție Hirsch Emil;