vezi galerie foto (5 foto)
Teodor M. Popescu
"Virtuţile creştine sunt semnul nostru, semnul sufletesc al creştinismului în lumea aceasta. Prin ele se cunoaşte şi se adevereşte credinţa noastră, care este ea însăşi o virtute, virtute de temelie şi de început a vieţii noastre creştine."
  • Boteni, Dâmbovița
  • profesor
  • 4 ani
  • Jilava și Aiud
  • 04 Aprilie 1973

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

Proiecte partenere

TRIBUNALUL MILITAR AL REGIUNII a II-a MILITARE

Colegiul de Fond - Dosar nr. 1455/59

SENTINȚA NR. 118

Astăzi 2 iunie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare colegiul de fond, compus din:

Președinte: Lt. Colonel de Justiție Hirsch Emil;

Judecători: Maior de Justiție Munteanu Fanică, Lt. Colonel Constantinescu Petre;

Asesori populari: Maior Anghel Traian, Maior Lazăr Radu;

Procuror militar: Căpitan de Justiție Câmpeanu Ioan;

Secretar ședință: Secretar Dumitrescu Aurel,

S-au întrunit în ședința publică, în scopul de a judeca cauza privitoare pe POPESCU TEODOR, născut la 9 iunie 1893, în Contești, raion Titu regiunea București, fiul lui Marin și Safta, cu ultimul domiciliu în București, str. Trotuș, nr. 84, raion Grivița Roșie, profesor la Institutul teologic, căsătorit, fără copii, are împreună cu soția o locuință, stagiul militar satisfacut, condamnat în trecut declară ca nu a mai fost, Doctor în Teologie, învinuit pentru infracțiunea p.p. de art. 193/1 al. 2 C.P.

Inculpatul s-a prezentat în instanță în stare de arest, asistat de apărătorul său av. Radu Soare. Președintele a stabilit identitatea inculpatului care este menționată în interogatoriul anexat. Nu sunt martori propuși în cauză.

S-a dat citire de către secretar a concluziilor de învinuire și a pieselor din dosar și apoi Președintele a procedat la luarea interogatoriului inculpatului, atașându-se la dosar.

După care, apărarea având cuvântul, a solicitat Tribunalului să aprobe inculpatului o probă cu martorii Bercuș Constantin și Vintilescu Petre, pentru a dovedi comportarea și atitudinea acestuia față de miscarea legionară, împrejurările în care a fost numit și demis imediat de la decanat de către guvernul legionar, precum și comportarea sa în toată perioada de activitate în cadrul facultății. Solicită totodata o probă cu acte constând într-o adresă către Institutul Teologic, prin care să se ceară titlurile și textele conferințelor ținute de inculpat in cadrul muncii extraprofesionale sau de folos obștesc.

Asupra probatoriului solicitat de apărare s-a dat cuvântul procurorului militar, care a declarat că se opune admiterii sale, deoarece probele cerute nu se referă la faptele ce se pun în sarcina inculpatului.

Tribunalul deliberând în secret asupra probelor cerute de apărare, văzând și concluziile procurorului militar, văzând că probele solicitate de apărare nu se referă la fondul cauzei, ci tind a dovedi anumite împrejurări care nu au legatură cu faptele ce se rețin în sarcina sa, că din actele dosarului rezultă suficiente elemente din care instanța să-și poată forma o convingere justă asupra stabilirii exacte a situației de fapt, că un nou termen ar duce la o tergiversare a procesului, nu la soluționarea lui, ca atare respinge probatoriul solicitat de apărare ca neconcludent.

După care, procurorul militar având cuvântul în fond, arată că în perioada anilor 1941-1944 inculpatul a ținut o serie de conferințe cu caracter antimuncitoresc, prin care a denigrat mișcarea revoluționară din țara noastră. Inculpatul a făcut parte de asemenea dintr-o delegație care s-a deplasat în localitatea ucraineană Winitza, unde fasciștii germani1 înscenaseră o josnică provocare la adresa Uniunii Sovietice2. La întoarcerea în țară, inculpatul redactează o cronică prin care denaturand faptele, calomniază Uniunea Sovietică. Atât de grosolane erau însă minciunile, încât ziarul ”Universul” refuză să publice această cronică. Folosindu-se de religie ca de un paravan, inculpatul a propovăduit războiul și lupta între oameni. Faptele sale sunt recunoscute de către inculpat și dovedite cu actele de la dosar. În concluziune, cere instanței condamnarea inculpatului în baza art. 193/1, al. 2, C.P.

Apărarea, având cuvântul, arată că inculpatul, fiu de țăran muncitor, a reușit să urce scara ierarhiei bisericești numai datorită meritelor sale personale. Concepțiile sale le-a concretizat într-o serie de articole și conferințe. În anul 1934, într-un astfel de articol el face o serie de aprecieri progresiste în ceea ce privește munca. Această problemă o reia și o dezvoltă și în unele lucrări ale sale în anul 1953. După 23 august 1944, inculpatul s-a încadrat pe deplin în opera de reconstrucție a țării. Depune, de asemenea, în apărarea inculpatului, o serie de acte prin care organele superioare fac o serie de aprecieri favorabile, pentru munca desfășurată pe tărâm social-politic, după 23 august 1944. Relevă faptul că inculpatul,  în articolele sale cu conținut dușmănos, a prezentat în mod denaturat o serie de realități, despre care el nu avea cunoștință, ca o urmare a faptului că el însuși era victima propagandei fasciste ce se desfășura în acea vreme și că primise directive de la organele de stat în acest sens. În concluzie, arată ca faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii p.p. de art. 225 în care solicită schimbarea de calificare.

Procurorul militar, având cuvântul asupra schimbării de calificare solicitată de apărare, declară că își menține concluziile puse.

După ce apărarea a avut ultimul cuvânt, Președintele a întrebat pe inculpat dacă mai are ceva de adăugat în apărarea sa, la care acesta a declarat că nu se simte vinovat, după care a declarat dezbaterile închise, iar Tribunalul s-a retras în Camera de Consiliu spre a delibera asupra culpabilității și aplicațiunii pedepsei.

TRIBUNALUL

Deliberând în secret în conformitate cu prevederile  C.J.M. asupra acțiunii penale deschisă prin concluziunile de învinuire din aprilie 1959 împotriva lui Popescu Teodor învinuit pentru crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P.; având în vedere concluziunile orale ale procurorului militar precum și susținerile inculpatului fpcute personal și prin apărătorul său în fața instanței în ședința publică; având în vedere că din instrucția orală urmată în cauză în ședința publică cât și în actele de la dosar care au fost puse în discuția părților în ședința publică, se constată următoarele:

În fapt:

Inculpatul Popescu Teodor a desfăşurat în perioada anilor 1940-1944 o intensă activitate îndreptată împotriva clasei muncitoare şi a mişcării ei revoluţionare prin aceea că a conceput o serie de articole şi de conferinţe cu conţinut antimuncitoresc, în care a calomniat mişcarea revoluţionară. Odată cu instaurarea regimului fascist, inculpatul ține o serie de conferinţe în sala Dalles şi în fata studenţilor teologi. Prin aceste conferinţe, ascunzându-se făţarnic sub masca religiei, se deda la manifestări instigatoare îndreptată împotriva U.R.S.S., contribuind totodată şi la crearea psihozei războiului. Astfel este cazul conferinţei intitulate ”Anticreştinismul comunist” pe care o ţine în 1940, publicând-o ulterior în 1942 sub formă de broşură. Atât prin aceasta broşură, cât şi prin alte broşuri cum sunt ”Misiunea creştină a statului” sau ”Actualitatea creştinismului” el denaturează realitatea cu privire la politica progresistă a Uniunii Sovietice, în ceea ce priveşte religia instigând pe cei care-l ascultau la acţiuni războinice îndreptate împotriva U.R.S.S. Prin aceste lucrări el indica guvernanţilor să ia măsuri împotriva clasei muncitoare contribuind astfel la înăbuşirea mişcării revoluţionare din România şi la sprijinirea fascismului.

În anul 1943 inculpatul este numit alături de Nichifor Crainic şi alţii într-o comisiune care s-a deplasat în localitatea ucraineană Winitza, unde fasciştii germani puseseră la cale o josnică provocare îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. La reîntoarcerea în ţară, inculpatul redactează o aşa zisă cronică externă, în care crimele săvârşite de ocupanţii hitlerişti sunt puse pe seama Uniunii Sovietice. Cronica este publicată în revista ”Biserica ortodoxă română”. Acest material inculpatul îl transformă într-un articol, pe care îl intitulează ”Morţii de la Winitza”, intenţionând să-l publice în ziarul ”Universul”. Redacţia ziarului văzând însă minciunile grosolane puse în el, refuză să-l publice.

Audiat în ancheta penală şi în faţa instanţei (f. 131), inculpatul recunoaşte faptul de a fi redactat şi de a fi ţinut în sala Dalles ca şi în fața studenţilor conferinţele ”Anticreştinismul comunist”, ”Misiunea creştină a statului”, ”Actualitatea creştinismului”, articolul ”De la Nero la Stalin” precum şi faptul că a redactat şi a publicat cronica intitulată ”Morţii de la Winitza”, inculpatul recunoaşte de asemenea caracterul calomniator şi duşmănos al acestor lucrări. Recunoaşterile sale sunt coroborate cu materialul corp delict cuprinzând scrierile sale cu conţinut duşmănos aflate la dosar. Faţă de probatoriul administrat în cauză tribunalul reţine ca dovedite faptele săvârşite de inculpat.

În drept:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P. Având în vedere că pentru a putea fi încadrat în art. 193/1, al. 2, C.P., potrivit textului de lege incriminator, trebuieşte ca inculpatul să fi avut un alt post decât unul de răspundere în aparatul de stat sau într-un serviciu secret pe timpul regimului burghezo-moşieresc; având în vedere că inculpatul nu a ocupat nici un astfel de post în aparatul de stat burghezo-moşieresc; că prin scrierile sale el a ajutat organele aparatului de stat burghezo-moşieresc pentru a desfăşura activitatea lor de calomniere a mişcării muncitoreşti şi a Uniunii Sovietice; că aşa cum arată textul articolului 193/1, al. 4, C.P., cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi instigatorii, complicii, favorizatorii şi cei care au ajutat în orice mod pe aceia care au desfăşurat o intensă activitate împotriva clasei muncitoare şi a mişcării ei revoluţionare; că această activitate a inculpatului întruneşte în drept latura obiectivă a infracţiunii p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P., tribunalul urmează a face potrivit art. 292 C.J.M. schimbarea de calificare în acest text.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin aceea că inculpatul cu voinţă a desfăşurat activitatea care a fost analizată în starea de fapt, activitate care a adus un însemnat prejudiciu mişcării revoluţionare din ţara noastră. El era conştient de faptele ce le comitea şi de urmările acestor fapte.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea de calificare în art. 225 C.P., susţinând că în speţă ar fi vorba de un delict îndreptat împotriva bunelor relaţii internaţionale.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că activitatea desfăşurată de inculpat de a fi ţinut o serie de conferinţe cu caracter anticommunist, pe care ulterior le-a publicat în broşuri şi cu ajutorul cărora a făcut propagandă împotriva clasei muncitoare şi a mişcării ei revoluţionare, aducând totodată o serie de calomnii la adresa U.R.S.S. şi a regimului său şi ajutând prin aceasta regimul burghezo-moşieresc şi organizaţia legionară în activitatea lor de fascizare a ţării, constituie în drept infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi pe care acest tribunal o reţine ca dovedită. Încât sub acest aspect cererea apărării privind schimbarea de calificare apare ca neîntemeiată şi tribunalul o respinge ca atare.

Având în vedere că în cauză s-au făcut cheltuieli cu judecarea procesului şi inculpatul are detenţie preventivă, urmează ca tribunalul să facă aplicaţiunea art. 304 şi 463 C.J.M.

Pentru aceste motive, tribunalul în unire cu concluziile procurorului militar, cu unanimitate de voturi declară culpabil pe Popescu Tudor pentru infracţiunea p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P. Asemenea cu unanimitate de voturi declară că nu sunt circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

În consecinţă,

TRIBUNALUL

ÎN NUMELE POPORULUI

HOTĂRĂȘTE

Cu unanimitate de voturi condamnă pe Popescu Teodor la 15 (cincisprezece) ani detențiune grea pentru crimă p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P. din schimbare de calificare conform art. 292 C.J.M. din crimă p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P.

Se dispune confiscarea totală a averii personale conform art. 25, pct. 6, C.P. si art. 30 din Codul Familiei.

Compută detenția preventivă de la data de 5 martie 1959.

Îl obligă la 400 (patru sute) lei cheltuieli de judecata.

Dată și citită în ședința publică astăzi 2 iunie 1959.

(ACNSAS, fond Penal, dosar 39238, vol. 1, f. 135-137 - Document editat de Adrian Nicolae Petcu și publicat în revista Puncte Cardinale, anul XVI, nr. 4/184 din aprilie 2006)


1. Corect spus este ”naziștii germani”, fascismul fiind asimilat italienilor.

2. Este vorba despre masacrul de la Winitza care a avut loc între anii 1937-1938, fiind săvâșit de poliția politică Sovietică (N.K.V.D sau G.P.U.). Moartea a fost provocată prin împuşcarea în ceafă cu două sau trei gloanţe, metoda preferată a poliţiei politice sovietice iar victimele, de ordinul miilor, au fost persoane care deranjau sistemul sovietic, fie că erau foşti luptători naţionalişti ucraineni, opozanţi ai acţiunii de colectivizare sau simpli credincioşi creştini, altfel spus „duşmani ai poporului”.

Adaugă comentariu

Cod de securitate
Reactualizare

Biografie de martir

Comemorări
Citatul zilei
  • "Acum suntem total ai lui Hristos şi, alaturi de El, drumul nostru înseamnă dragoste…" M. Mihaela Iordache

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești