vezi galerie foto (5 foto)
Teodor M. Popescu
"Virtuţile creştine sunt semnul nostru, semnul sufletesc al creştinismului în lumea aceasta. Prin ele se cunoaşte şi se adevereşte credinţa noastră, care este ea însăşi o virtute, virtute de temelie şi de început a vieţii noastre creştine."
  • 09 Iunie 1893
  • Boteni, Dâmbovița
  • profesor
  • 4 ani
  • Jilava, Aiud
  • 04 Aprilie 1973
  • București, Cimitirul Sfânta Vineri
    • Un martir al Crucii. Viața și scrierile lui Teodor M. Popescu

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

"Marele sacerdot nehirotonit." Acesta este apelativul pe care i l-a adresat patriarhul Teoctist cunoscutului Teodor M. Popescu, unul dintre cei mai mari profesori de istorie bisericească pe care teologia română i-a avut de-a lungul timpului. Viaţa şi opera sa sunt rodul preoţiei universale pe care fiecare creştin o posedă în virtutea harului căpătat la Botez şi pus în practică prin lucrarea virtuţilor. Faptele istorice şi scrierile rămase ne descoperă un om care a transformat slujirea sa teologică într-una virtual sacramentală; o teologie a cuvântului bine cântărit şi a vieţii închinate creşterii duhovniceşti.

Mulţi dintre intelectualii români şi în special profesorii de teologie au avut de suferit în urma instaurării regimului comunist. Este suficient să amintim de cazurile lui Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic sau Radu Gyr. Teodor M. Popescu avea 66 de ani atunci când a fost condamnat de un tribunal comunist. A trebuit să petreacă cinci ani în teribilele temniţe de exterminare. Cel mai lung timp l-a petrecut la Aiud. A fost eliberat la vârsta de 71 de ani, slăbit şi îmbolnăvit de condiţiile inumane în care fusese silit să trăiască. Profesorul Popescu nu putea fi învinuit de nimic important la vremea respectivă. Născut în comuna Boteni pe data de 1 iunie 1893, îşi întrerupse studiile de teologie la Universitatea din Bucureşti pentru a putea lupta în Primul Război Mondial, primind astfel gradul de sublocotenent. După încheierea războiului, efectuase studii de specialitate la universităţile din Atena, Leipzig şi Paris.

Timp de peste 30 de ani a servit ca profesor de istorie bisericească şi patrologie, mai întâi la Universitatea din Chişinău, iar apoi la cea din Bucureşti. Cariera sa ireproşabilă şi dragostea de patrie nu au avut nici o influenţă asupra autorităţilor comuniste, care au continuat să îl şicaneze, inclusiv după ce a fost eliberat din închisoare. O bătaie cruntă, primită cu două luni înainte de trecerea la cele veşnice, i-a agravat starea de sănătate. A trecut la cele veşnice pe data de 4 aprilie 1973.

Opera ştiinţifică a profesorului Teodor M. Popescu a beneficiat de mai multă atenţie în ultimii ani, fiind editate în acest sens câteva volume, dintre care amintim:Biserica şi cultura, Biserica mărturisitoare, Un martir al Crucii. Viaţa şi scrierile, precum şi un volum de Meditaţii teologice. În Dicţionarul Teologilor Români, unde sunt specificate şi principalele sale studii, sunt precizate următoarele cu privire la opera sa teologică: "Teolog de mare erudiţie, a desfăşurat o strălucită activitate la catedră, precum şi o bogată activitate ştiinţifică, publicând numeroase studii, articole, recenzii, cronici, note, predici, care se caracterizează prin erudiţie şi acribie ştiinţifică, cercetare critică a izvoarelor, obiectivitate şi claritate. Se remarcă studiile despre istoria creştinismului primar, sinoadele ecumenice, schisma din 1054, încercările de unire, metodologia studiilor istorice". Ca profesor, Teodor M. Popescu era considerat drept unul dintre cei mai severi. Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania mărturisea în această privinţă că primirea notei 8 era un adevărat "triumf". Cu toate acestea, era foarte respectat de studenţi, care îl admirau pentru stilul său sobru şi puterea enormă de lucru.

Valoarea virtuţilor

Teodor M. Popescu a rămas în conştiinţa istoriei teologiei române drept un profesor exemplar, cu o conduită ştiinţifică ireproşabilă. Însă ultimele două decenii au descoperit şi valoarea operei sale omiletice. Publicarea volumului de Meditaţii teologice a prilejuit observarea unor cuvântări de înaltă ţinută morală ale îndrăgitului profesor. Adresate în special studenţilor teologi, aceste meditaţii au fost susţinute într-un stil simplu, direct, care le face accesibile oricărui creştin dreptcredincios. Spre exemplu, Teodor M. Popescu evidenţiază într-una din cuvântările sale necesitatea obţinerii virtuţilor de fiecare creştin în parte. "Virtuţile evanghelice trebuie să fie nelipsite din gândul, din viaţa, din faptele noastre de creştini. Virtuţile creştine sunt semnul nostru, semnul sufletesc al creştinismului în lumea aceasta. Prin ele se cunoaşte şi se adevereşte credinţa noastră, care este ea însăşi o virtute, virtute de temelie şi de început a vieţii noastre creştine. Din ea izvorăsc şi împreună cu ea rodesc toate celelalte virtuţi, trebuitoare şi necesare sufletului şi vieţii noastre omeneşti şi creştine."

Importanţa preoţiei

Deşi nu a fost hirotonit, Teodor M. Popescu a înţeles foarte bine importanţa slujirii preoţeşti şi dificultăţile cu care sunt confruntaţi teologii proaspăt hirotoniţi. Însă el a evitat să pună accent pe eşecurile şi căderile inerente prilejuite de slăbiciune umană. Cu toate acestea, a simţit nevoia să critice tendinţa anumitor tineri de a considera viitoarea hirotonie ca o simplă carieră care trebuie îndeplinită într-un mod nedemn de valoarea ei spirituală.

"Preoţia nu este o slujire omenească, nu este o funcţiune, nu este o profesiune, nu este în primul rând o carieră înţeleasă ca mijloc de trai, ci este o misiune mare şi sfântă. Ea nu este numai o slujire adusă de Dumnezeu oamenilor, printr-un om. În chip de om ne-a slujit spre mântuire Iisus Hristos, în chip de om al preotului ne slujeşte El şi astăzi şi pentru a înţelege, sluji, iubi şi cinsti preoţia gândiţi nu la om şi după om, ci la Marele Preot şi după gândul Marelui Preot care este Iisus Hristos, Mântuitorul. Preoţia nu este slujirea noastră, ci este slujire a Lui. De aceea, preoţia preţuieşte nu cât omul care o săvârşeşte, cu sau fără vrednicie, ci cât slujirea pe care o cere şi o merită din partea preotului lucrarea lui Hristos."

Preotul nu slujeşte doar oamenilor, ci în primul rând lui Hristos. Propria viaţă spirituală trebuie să rămână la un nivel adecvat care să îi permită îndrumarea pastorală a credincioşilor pe drumul strâmt al mântuirii. Realismul profesorului Teodor M. Popescu se evidenţiază cu atât mai mult atunci când le cere tinerilor teologi să fie conştienţi că valoarea preoţiei nu poate fi pusă în balanţă cu dificultăţile slujirii. Preoţia este o culme peste care nici un necaz nu poate fi stăpân. Încheiem cu un citat sugestiv în această privinţă şi recomandăm călduros tuturor persoanelor interesate de cuvinte duhovniceşti volumul de Meditaţii teologice, o dovadă în plus a calităţii sacerdotale a teologului Teodor M. Popescu. Un adevărat sacerdot care nu a fost hirotonit.

"Când gândiţi la greutăţile şi răspunderile slujirii preoţeşti, când vedeţi piedici, spini sau buruieni pe ogorul cel tare al preoţiei, potrivnici, lipsuri, necazuri, deziluzii, suferinţe materiale şi morale în calea preotului, când simţiţi cumva indiferenţă, dispreţ, ironie sau batjocură din partea oamenilor neştiutori ai maiestăţii preoţiei, când vă faceţi grijă pentru viaţa şi pentru izbânda preotului în lume şi pentru trebuinţele lui omeneşti, când slăbiciunea omenească vă ispiteşte să credeţi fie că, depăşindu-vă ca oameni, slujirea preoţească nu este pentru puterile dumneavoastră, fie că, dimpotrivă, socotindu-vă prea distinşi, slujirea preoţească este umilă şi neînsemnată pentru valoarea şi aspiraţiile dumneavoastră omeneşti, gândiţi-vă că preoţia şi preotul preţuiesc mai mult decât toate slujirile şi onorurile, mai mult decât toate darurile, puterile şi privilegiile omeneşti, mai mult decât toate demnităţile şi recompensele lumeşti."

"Virtuţile creştine sunt semnul nostru, semnul sufletesc al creştinismului în lumea aceasta. Prin ele se cunoaşte şi se adevereşte credinţa noastră, care este ea însăşi o virtute, virtute de temelie şi de început a vieţii noastre creştine."

Teodor M. Popescu, Meditaţii teologice

(Adrian Agachi - Ziarul Lumina)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Laura-optimista » 07-04-2011 21:57

Felicitări!
Dumnezeu să vă ajute în continuare ca, prin acest site minunat pe care l-aţi creat, să-L slăviţi pe El şi să-i ajutaţi pe cei dezorientaţi în viaţa spirituală (în special pe tineri) să cunoască şi să urmeze exemplul acestor mărturisitori ai lui Hristos care au trăit şi au pătimit pentru El chiar în epoca noastră, dovedind astfel întregii lumi faptul că mântuirea este posibilă în orice împrejurări, astăzi ca şi acum 2000 de ani, căci Hristos va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor (Matei28, 20). Inspirată şi denumirea site-ului, felicitări pentru totul şi să mergeţi mai departe cu această lucrare realizată în slujba Bisericii lui Hristos.
"Sângele martirilor este sămânţa creştinismului" (Tertulian) şi, faptul că în fiecare epocă istorică au existat creştini autentici, pregătiţi să-şi dea viaţa din dragoste pentru Hristos Dumnezeu este un semn al iubirii divine faţă de noi şi al prezenţei Sfintei Treimi în lume, căci asemenea fapte de vitejie nu se pot săvârşi decât cu ajutorul Duhului Sfânt. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi ca, întărindu-ne sufletele prin exemplul acestor adevăraţi sfinţi ai Bisericii, să sporim din ce în ce mai mult în dragostea faţă de El şi unii faţă de alţii şi, nu în ultimul rând, în virtutea curajului duhovnicesc, despre care părintele Nicolae Steinhardt spunea că este, alături de dragoste, "singura virtute în veci nepieritoare".
Doamne ajută!
Vă doresc mult succes în tot ceea ce faceţi!
Dumnezeu să vă călăuzească pe drumul mântuirii!
Cu respect şi dragoste creştină,
Laura

Laura-optimista

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#2 Laura-optimista » 07-04-2011 22:05

Dragii mei,
Am încercat să vă mai scriu, dar nu s-a afişat comentariul - cred că din motive tehnice... - . Încerc să vă scriu acelaşi idei. :)
Voiam să vă felicit din tot sufletul pentru această lucrare pe care aţi început-o spre slava lui Dumnezeu şi să vă doresc mult succes! Domnul să vă ajute să continuaţi şi să reuşiţi ca, prin acest site, să-L slăviţi pe El şi pe cei dezorientaţi în viaţa spirituală (în special pe tineri) să-i ajutaţi, prin materialele deosebit de impresionante şi interesante pe care le postaţi, să se apropie cu mai multă hotărâre şi râvnă de Dumnezeu şi să urmeze exemplul de viaţă creştină autentică al acestor mărturisitori ai lui Hristos, care au pătimit pentru El în zilele noastre, demonstrând astfel întregii lumi - nu prin predici şi argumente filosofice, ci scriindu-şi cu propriul sânge mărturisirea despre Dumnezeu - faptul că virtuţile şi mântuirea sunt posibile în orice epocă şi indiferent de împrejurări, acum ca şi acum 2000 de ani, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a făgăduit că va fi cu noi în toate zilele, până la sfârşitul acestei lumi... şi în veşnicie (Matei 28, 20).
Dumnezeu să fie cu voi!

Laura-optimista

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#3 Administrator » 08-04-2011 09:11

Multumim din suflet pentru aprecieri Laura. Frumusetea site-ului este data de marturisitori si de marturiile despre ei.
Speram ca acest site sa fie o gura de oxigen pentru tinerii dezorientati si satui de mizeria sufleteasca din jur, dar speram ca acest site sa fie si o "palma" de trezire pentru atei care nu sunt constienti de pericolul in care se afla. Nu de alta, dar marturisitorii au dovedit cu varf si indesat ca ateismul este o boala sufleteasca ce poate avea manifestari cu totul antiumane in conditii prielnice de manifestare.
Avem atatea modele noi de urmat aici, atatea modele, in afara de sfintii deja canonizati.

PS: nu este nicio problema tehnica in legatura cu afisarea comentariilor. Ele trebuiesc aprobate de administrator inainte de a putea aparea pe site. Am facut-o in dimineata aceasta. Daca doresti sa-ti apara comentariile imediat ce le postezi, te poti inregistra cu ajutorul modului de Log-in si atunci nu va mai trebui sa astepti.
Doamne ajuta!

Administrator

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#4 Călin Eugen » 04-04-2014 20:43

O nestemată a Ortodoxiei! Cum de nu au tremurat securiştii care l-au torturat? Roagă-te şi pentru mine păcătosul, sf.Traian Popescu!

Călin Eugen

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#5 Dan » 06-04-2014 17:49

Doamne ajută, frate Eugen!
Și eu sunt de părere cu tine că domnul profesor este un sfânt, dar nu doar prin sfârșitul martiric ci prin toată strădania vieții. Un om care a tins mereu spre desăvârșire și a și împlinit-o. Păcat doar că este un mărturisitor ignorat în continuare deși este un uriaș.
Cât despre securiștii care l-au torturat... de unde conștiință care să-i fi mustrat dacă fuseseră satanizați prin ura de clasă?

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#6 Theodor Sava » 05-04-2017 12:11

Cu respect. Doresc sa va intreb daca nu aveti cunostinta cumva de vreun acatist alcatuit in cinstea domnului profesor. M-as bucura daca as putea gasi acatistul dansului.Nu stiu macar daca are acatist de pomenire. Va dorim cele bune si va multumim pt. postari..

Theodor Sava

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Abia în închisoare mi-am început misiunea preoţească... Acolo am învăţat să mă rog şi tot acolo am simţit dependenţa de Dumnezeu, pentru că totul atârna de Dumnezeu şi toate veneau de la El." Pr. Ioan Sabău

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori