Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

Proiecte partenere

Ne aflăm la penitenciarul Sucevei, în anul 1948, într-o cameră unde, ca şi în celelalte, nu exista nici un pat. Arestaţii zăceau pe jos, pe nişte rudimente de pături. Foamea te rodea, setea te ardea. Ziua nimeni nu deranja reţinuţii. Nopţile, în schimb, odioase, le sfâşiau urletele celor schingiuiţi. Eugen socoti că, în mod premeditat, erau căscate de perete uşile camerelor de anchetă, să huiască închisoarea toată de cele ce se petreceau acolo.

Cât stătu în acea cameră, Eugen Sahan cunoscu un ins mai în vârstă decât ceilalţi colocatari -, care-i impresionă pe toţi prin blândeţea sa. Numele îi era Vasile Ungureanu. Student cu ghiocei deasupra tâmplelor, făcea şi pe dascălul la o biserică ieşeană. Ocupa o încăpere a unei case parohiale. De fapt, îi fusese repartizată o locuinţă pe care, el nefolosind-o, din mila sa, odihneau sub acoperişul ei sumă de studenţi care n-aveau unde pune capul. Aceasta fusese pricina arestării sale: considerat gazdă de legionari complotişti. Nea Vasile, cum i se zicea, te împresura cu o privire de culoarea văzduhului şi caldă de te topea. Toţi se împrieteniseră cu el.

Sub numele de Maglavit l-am cunoscut pe bădia Ungureanu noi, cei arestați la Iaşi și încarceraţi la Suceava, apoi ajunşi la Piteşti pe secţiile de muncă silnică şi, în special, cei de la camera 3 subsol.

I s-a dat această poreclă pentru că, în anii 1935-1936, plecase pe jos de la Iaşi, până în sudul Olteniei, în satul Maglavit, ca să vadă minunea acelui cioban, pe nume Petrache Lupu. Vasile Ungureanu era din Târgu-Neamț, cântăreț de biserică sau dascăl cum se spunea prin partea locului. A fost arestat la biserica Tălpălari din Iaşi, unde era paroh părintele Tatulea, legionar de marcă şi preot de o ţinută morală excepţională, mare teolog şi compozitor. La biserica lui, unde avea un cor minunat, venea toată elita Iaşului. A fost arestat şi dânsul în 1948 şi condamnat la ani grei de închisoare.

Comemorări
Citatul zilei
  • "Îndemnul meu şi ceea ce vă rog e să credeţi în Dumnezeu şi în puterea Lui şi să credeţi în victoria neamului nostru. Aceste două lucruri să nu le pierdeţi oricât de greu v-ar fi şi în orice situaţie vă veţi afla. Cine ştie să moară nu va fi niciodată rob." Grigore Caraza

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești