Meniu biografic

vezi galerie foto (3 foto)
Pr. Aurel Lazarov
  • 07 Ianuarie 1921
  • Gârliciu, Constanța
  • preot
  • 10 ani
  • Baia Sprie, Cavnic, Gherla, Aiud
  • 07 Iunie 1960

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Perioada în care românii erau torturaţi şi ucişi în lagărele comuniste poate fi numită, fără teamă de exagerare, timpul martirilor. Ochii goi ai morţilor din gropile comune oglindeau imposibilitatea înţelegerii atrocităţilor comise în numele unui regim sinistru, stupid şi fără de milă. Ele au fost însă matematic dovedite (mărturie stau cifrele inimaginabile şi listele interminabile cu dispăruţi). Unul dintre aceşti morţi vorbeşte astăzi, prin mărturiile prietenilor de lagăr, prin amintirile unicului fiu şi din dorinţa noastră de a nu lăsa uitarea să se aştearnă peste istoria grea a timpului martirilor. Se numea Aurel Lazarov, era preot şi povestea sa începe la fel ca a altor sute de mii de martiri asemeni lui.

„PĂRINTE, ÎN NUMELE LEGII, EŞTI ARESTAT!"

În dormitor1 am auzit, însă, și biografii care îmi sporeau încrederea că omul a fost creat după chipul și asemănarea Tatălui Ceresc. Voi începe cu aceea a tânărului preot Aurel Lazarov: ”Terminând teologia, m-am căsătorit și apoi, fiind hirotonisit am fost trimis preot-paroh într-un mic sat de pe lângă Isaccea. Oamenii fiind săraci, adeseori făceam foame împreună cu tânăra mea soție. Dar, într-o zi, ea mi-a spus: "Dragă părinte, vom avea un copil și vom avea obligația să-l hrănim. Fă, te rog, o cerere să te mute la o parohie mai acătării".

Suntem în Săptămâna Mare. Preoţii sunt ocupaţi cu spovedania şi cuminecarea fraţilor de suferinţă. Atât cei ortodocşi, cât şi cei greco-catolici. Eu ajung pentru spovedanie la Părintele Aurel Lazarov. Este originar din judeţul Tulcea. A fost preot la Hârşova. Deşi poartă ochelari, îi merge faima de a fi cel mai bun perforator de la Cavnic. [...] Părintele era un om tăcut şi ponderat. Nu l-am văzut niciodată râzând. Doar câte un zâmbet discret îi lumina uneori faţa. Cel mai bun prieten al său era inginerul Virgil Vlădescu, un om de o factură sufletească deosebită.

O zi în care am pornit la drum fără să ştiu exact destinaţia m‑a surprins în Dobrogea învăluită în ceaţă, iar vânturile acelea seci nu s‑au dezminţit nici de această dată, ţintuindu‑mi privirea într‑o interminabilă întindere pustie. După ce am urcat pe drumul de ţară, destul de anevoios de altfel, am trăit bucuria de a mă trezi în faţa unui contur care uneşte cerul cu întinderea pustie, iar peste toate acestea se înalţă maiestuos Schitul Stejaru. Într‑o astfel de zi se pomenea un martir al temniţelor comuniste, părintele Aurel Lazarov, fiu al locului, care a sfârşit în temniţele comuniste după 12 ani de ocnă, perioadă în care a împărţit celula cu părintele Stăniloae şi cu alţi doi aleşi ai Domnului pe pământ românesc, duhovnicii Arsenie Papacioc şi Justin Pârvu. Preotul dobrogean a fost evocat de familie, alături de arhimandritul Andrei Tudor, protosinghelul Maxim Vlad, preotul Gheorghe Niculescu şi credincioşii din Stejaru şi din împrejurimi.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii