Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Un monstru îmi urca greoi din piept spre gât. Mă sufoca într-un huruit îngrozitor cu urlete, cu gemete. Nu înţelegeam ce se întâmplă, unde sunt? Simt o mână pe frunte şi aud un glas stins:

-Aurel, mai trăieşti ?

Am recunoscut cu greu vocea lui Silviu Murgu şi iar n-am mai simţit nimic.

Cu un efort de negrăit încerc să-mi deschid ochii. În semi-întunericul de sub prici am realizat unde sunt...Numai gemete şi sânge.

 

Îmi străfulgera un gând: E ziua de Crăciun. Oare s-a prăvălit Cerul peste noi ?...

-Nu mişcaţi, bandiţilor ! Gura ! Aici e mormântul vostru! Vocea asta am mai auzit-o cu câteva momente mai înainte. Era vocea lui Ţurcanu. Dar ce se întâmplase ?... Şi de ce? Încet, printre gâfâiturile monstrului ce-mi apăsa pieptul, cu senzaţia că dintr-un moment într-altul cad într-o prăpastie, mi se leagă gândurile:Sunt în camera 4 Spital de la închisoarea Piteşti. E ziua de Crăciun. Am simţit o lovitură în cap şi alta peste ochi şi am fost doborât împreună cu alţii. Mâna lui Silviu Murgu stăruia pe faţa mea. I-am auzit glasul stins de tot:

-M-am speriat că te-au omorât...

-Gura, bandiţilor! Aici e mormântul vostru!

E ziua de Crăciun 1949. În imensa cameră 4 Spital din închisoarea Piteşti depănam amintiri de Crăciun împreună cu câţiva camarazi, cu gândul la cei de acasă în a căror închipuire eram prezenţi. Când la un semnal tună vocea lui Ţurcanu:

- La treabă, mă !... Un zgomot infernal... Şi parcă s-a prăvălit închisoarea pe noi. Am căzut şi nu mai ştiu nimic.

(Aurel Vișovan - Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii