vezi galerie foto (12 foto)
Bartolomeu Anania
"Asta am făcut toată viaţa. Am învăţat să folosesc arma răbdării şi a iertării. Fără aceste arme, aş fi fost cel puţin nebun. [...] În faţa răbdării şi a iertării, totul păleşte şi se aşază încet la pământ. Răbdarea şi iertarea îl ajută pe om să ajungă la bătrâneţe negârbovit moral."
  • 18 Martie 1921
  • Glăvile, Vâlcea
  • ieromonah
  • 6 ani
  • Jilava, Pitești, Aiud
  • 31 Ianuarie 2011
  • Cripta Ierarhilor, Altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca
    • Străinii din Kipukua
    • Valeriu Anania, scriitorul
    • Memorii
    • Amintirile peregrinului apter
    • Despre noi și despre alții
    • Rotonda plopilor aprinși. De dincolo de ape
    • Poeme
    • Starea de excepţie. Valeriu Anania - omul şi destinul (1946)
    • Teatru I
    • Teatru II
    • Cartea deschisă a Împărăției: De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Corupția spirituală. Texte social-teologice
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Misterele orientale și creștinismul
    • Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Începând cu anul 1964, au început din nou să apară decretele de grațiere. Dar secția noastră T.B.C. rămânea în picioare, deși, ca bolnavi, trebuia să beneficiem printre primii de aceste decrete. Pe ici, pe colo, mai plecau și de la noi, dar parcă nu se cunoștea. Rămăseserăm la egalitate de puncte cu ”Zarca”, de unde abia de mai pleca câte unul. Într-una din zile, părintele Anania a venit la mine și m-a rugat să particip și eu cu o rubrică de satiră și umor la o șezătoare literară care se făcea cu asentimentul colonelului Crăciun. Am acceptat bucuros, pentru că, o asemenea propunere mă onora, era poate o confirmare a umorului pe care îl practicam încă de pe băncile liceului.

Partea lui de program a fost mai mult decât magistrală, a uluit, a infuzionat optimism, a trezit din somnolență și cele mai răvășite temperamente alunecate pe panta deznădejdii, cum era cazul lui Ionescu Gr. Ion, cel mai grav bolnav dintre noi. A fost un regal original de literatură oferit în condiții tot atât de originale. Fragmente din piesa ”Miorița”, recitate și interpretate de însuși autorul piesei, m-a făcut să cobor până la stângacele mele debuturi lirice. Părintele Anania era un orator înnăscut, dotat cu multă putere de percuție.

(Gheorghe Penciu - Candidați pentru eternitate, Editura Crater, București, 1997, pp. 218-219)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii