vezi galerie foto (12 foto)
Bartolomeu Anania
"Asta am făcut toată viaţa. Am învăţat să folosesc arma răbdării şi a iertării. Fără aceste arme, aş fi fost cel puţin nebun. [...] În faţa răbdării şi a iertării, totul păleşte şi se aşază încet la pământ. Răbdarea şi iertarea îl ajută pe om să ajungă la bătrâneţe negârbovit moral."
  • 18 Martie 1921
  • Glăvile, Vâlcea
  • ieromonah
  • 6 ani
  • Jilava, Pitești, Aiud
  • 31 Ianuarie 2011
  • Cripta Ierarhilor, Altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca
    • Străinii din Kipukua
    • Valeriu Anania, scriitorul
    • Memorii
    • Amintirile peregrinului apter
    • Despre noi și despre alții
    • Rotonda plopilor aprinși. De dincolo de ape
    • Poeme
    • Starea de excepţie. Valeriu Anania - omul şi destinul (1946)
    • Teatru I
    • Teatru II
    • Cartea deschisă a Împărăției: De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Corupția spirituală. Texte social-teologice
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Misterele orientale și creștinismul
    • Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

De câte ori auzea [Maica Olga Gologan] despre un duhovnic bun, îl invita la Bistrița. Astfel au trecut pe la Bistrița mulți oameni din elita duhovnicească a timpului. A venit părintele Arsenie Boca prin 1942. A stat o perioadă, ne-a spovedit, ne-a vorbit și ne-a explicat multe învățături ale Sfinților Părinți. [...] Au mai trecut pe la noi părinții Arsenie Papacioc și Constantin Galeriu de la care ne-am folosit mult, iar în anul 1946 a fost o ”o echipă” de la București care practica rugăciunea inimii: Sandu Tudor, părintele Ghiuș, părintele Sofian, părintele Felix. [...] Printre invitați a fost și Mitropolitul Bartolomeu Anania, pe atunci încă elev în ultimul an de seminar, la București.

A venit într-o vacanță de Crăciun de la Mănăstirea Polovragi, unde, probabil, s-a călugărit. Mama Olga a stat mult de vorbă cu el, a văzut ce capacitate intelectuală avea, a aflat că este și poet. Ne-a chemat pe unele din clasa a opta de liceu și ne-a spus: fetele mamei, a venit la noi un călugăraș care este o valoare intelectuală. Să stați de vorbă cu el, căci o să vă folosiți mult! Pe lângă cultura primită în școală, a citit mult, a asimilat mult, este și poet și om religios, vă răspunde cu înțelepciune la toate întrebările. Să vă întrețineți cu el pe linia culturii, a moralei, a vieții călugărești.

A stat câteva zile și ne-am simțit într-o atmosferă înaltă și plină de bucurie duhovnicească. Îl întrebam de unde știe atât de multe lucruri, că doar e de seama noastră, și cu aceeași școală. Ne-a răspuns că a citit foarte mult, că pe la vârsta de nouă ani îl citea pe Goethe, stând cu vacile pe câmp. Ne-a impresionat și ne-am împrietenit. A venit și în vacanța de Paști, nu era hotărât ce să facă după terminarea Școlii medii. Noi ne pregăteam să mergem la facultate. Mama Olga i-a propus să meargă cu noi făgăduindu-i să-l ajute la plata taxelor. Așa am devenit și colegi de facultate, am început la Sibiu, căci Universitatea din Cluj era ocupată de maghiari, în timpul celui de-al doilea război mondial, în urma dictatului de la Viena. Părintele Anania s-a înscris la Medicină. A fost tot timpul premiant, luând examenele cu nota 10. În vacanțe venea tot la Bistrița. Mama Olga i-a cerut să scrie niște piese de teatru, pentru copii la început, apoi și pentru adulți. A scris Păhărelul cu nectar, Fulgi de păpădie, Hoțul de mărgăritate, după parabola Domnului Iisus, Fiul Risipitor. A mai scris scenete ocazionale, patriotice și religioase, și tot la cererea Mamei Olga a compus o poezie, Mănăstire, ca să fie imnul Bistriței. Redau din el ce-mi amintesc:

Din clopote, clocot îți clatină calea
Și dangăt în dungă, adânc duce cânt;
De vașnicul vaier se vaietă valea
Văzduhul vuiește pe valuri de vânt.
Mănăstire, mănăstire,
Caier alb de fir subțire
Răsucit în amintire.
Tot așa te văd și-acum
Nufăr alb crescut în scrum
Într-un căpătâi de drum
Mănăstire, mănăstire!
Ai avut de sus menire
Să fii leagăn de iubire;
Mănăstire, mănăstire!
Peste graiul meu sărac
Sufletelor, dulce leac,
Să le fii din veac în veac!

Poezia a fost pusă pe note de un profesor de la Conservator. Tot la Bistrița a scris și dramele de mare valoare literară, Meșterul Manole și Miorița.

(Monahia Florentina Bârdan - Mama Olga, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 14-16)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii