vezi galerie foto (12 foto)
Bartolomeu Anania
"Asta am făcut toată viaţa. Am învăţat să folosesc arma răbdării şi a iertării. Fără aceste arme, aş fi fost cel puţin nebun. [...] În faţa răbdării şi a iertării, totul păleşte şi se aşază încet la pământ. Răbdarea şi iertarea îl ajută pe om să ajungă la bătrâneţe negârbovit moral."
  • 18 Martie 1921
  • Glăvile, Vâlcea
  • ieromonah
  • 6 ani
  • Jilava, Pitești, Aiud
  • 31 Ianuarie 2011
  • Cripta Ierarhilor, Altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca
    • Străinii din Kipukua
    • Valeriu Anania, scriitorul
    • Memorii
    • Amintirile peregrinului apter
    • Despre noi și despre alții
    • Rotonda plopilor aprinși. De dincolo de ape
    • Poeme
    • Starea de excepţie. Valeriu Anania - omul şi destinul (1946)
    • Teatru I
    • Teatru II
    • Cartea deschisă a Împărăției: De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Corupția spirituală. Texte social-teologice
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Misterele orientale și creștinismul
    • Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Când am început să fiu interesat de teologie, pentru reviste și pentru unele cărți, singura sursă posibilă era depozitul editurii Patriarhiei. Mă împrietenisem cu "fetele" de la depozit și obțineam revistele pe "ochi frumoși". În schimb, pentru cărți, trebuia să iau aprobare de la părintele director al Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Cred că atunci l-am văzut mai întâi pe părintele Bartolomeu. Mă intimida cu statura sa masivă, cu seriozitatea extremă, aproape de severitate, cu glasul puternic, cu felul tranșant de a fi. M-a impresionat mult retragerea sa la Văratic, ca să diortosească traducerea Sfintei Scripturi.

Știam că refuzase în acest scop propuneri de urcuș ierarhic. Din contră, am regretat un pic, când, din ascultare, a acceptat să meargă la Cluj, într-o eparhie extrem de dificilă, considerând că nu va mai reuși să termine munca începută. Timpul a arătat că nu am avut dreptate, nu numai că și-a continuat lucrarea într-un ritm vioi, dar a făcut treabă foarte bună și în administrarea unei arhiepiscopii extrem de dificile. Revenea în Clujul tinereții sale de rezistență studențească românească. Aș putea să spun că de abia de acum încolo am început să-l apreciez tot mai mult. Pentru felul decis și înțelept, lipsit de prejudecăți și de inhibiții, cu care a tranșat situații deosebit de sensibile din eparhia sa. Fiecare cuvântare a Înaltpreasfinției sale este o încântare de justețe și de stil. Apoi trebuie remarcat felul în care a știut să promoveze și să se înconjoare de o serie de tineri foarte capabili, cărora le-a acordat încredere, supraveghind discret din urmă ca să nu rătăcească drumul cel bun, dar lăsându-i totodată să se manifeste în deplina lor personalitate. A știut să pornească cea mai bună și mai vioaie dintre publicațiile eparhiale și un post de radio cu o remarcabilă deschidere culturală. Este ceea ce se numea el însuși într-un rând, un oștean bătrân al Bisericii, încercat în lupte grele, brăzdat de vechi cicatrice, purtând încă cu minte viguroasă și cu inima vitează sabia dreptății. Este un om care știe să pună just accentele și care poate ține spatele și prin anvergura sa culturală, mai largă decât cea pur teologică. Alături de Înaltpreasfinția Sa poți porni fără teamă la lupte bisericești încurcate și grele. Va fi știind totdeauna să taie gordiene noduri.

(Costion Nicolescu - Sarea pământului - încrucișări, întâlniri, însoțiri, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 46)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii