vezi galerie foto (12 foto)
Bartolomeu Anania
"Asta am făcut toată viaţa. Am învăţat să folosesc arma răbdării şi a iertării. Fără aceste arme, aş fi fost cel puţin nebun. [...] În faţa răbdării şi a iertării, totul păleşte şi se aşază încet la pământ. Răbdarea şi iertarea îl ajută pe om să ajungă la bătrâneţe negârbovit moral."
  • 18 Martie 1921
  • Glăvile, Vâlcea
  • ieromonah
  • 6 ani
  • Jilava, Pitești, Aiud
  • 31 Ianuarie 2011
  • Cripta Ierarhilor, Altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca
    • Străinii din Kipukua
    • Valeriu Anania, scriitorul
    • Memorii
    • Amintirile peregrinului apter
    • Despre noi și despre alții
    • Rotonda plopilor aprinși. De dincolo de ape
    • Poeme
    • Starea de excepţie. Valeriu Anania - omul şi destinul (1946)
    • Teatru I
    • Teatru II
    • Cartea deschisă a Împărăției: De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Corupția spirituală. Texte social-teologice
    • Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania
    • Misterele orientale și creștinismul
    • Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Iată, că-ntr-o bună zi, s-ar deschis toate ușile [celularului din Aiud n.n.] de pe unde eram și noi: mai mulți stăteau în pat, pe alții numai cu targa îi puteau aduce. [...] Și, ... numai ce se deschid, în Săptămâna Patimilor vizetele. Și, de unde până aici, nu ne-or dat decât zemuri, în Săptămâna Patimilor, câte o gamelă mare, plină cu friptură de porc, proaspătă, făcută atunci: Ce-i asta, domnilor? Dumneavoastră sunteți români? Știți foarte bine, tot românul, că astăzi e Vinerea Patimilor, până acuma ne-ați dat zeamă iar acuma ne ispitiți cu asta.

Luați-le de aici! Mama voastră! Și n-am primit-o! Nici unul, nici de sămânță! Cel puțin, în celula mea. În alte celule, am aflat, când am luat legătura unii cu alții, or fost ei mai șmecheri și or acceptat-o dar n-or mâncat-o atunci ci mai târziu, în altă zi. Dar trebuia să fie respingere 100%, nu cu compromisuri.

Și, după săptămâni, s-or deschis ușile și și-o făcut apariția comandantul Crăciun, însoțit de un ofițer de securitate: „Ei, ce stați aici? Vă place chiar!”. „Ce întrebare? Uitați-vă și dumneavoastră ce ar fi de plăcut ca să stea cineva aici!”. „Deci, nu vă place. Atunci, ieșiți, domnilor! De ce mai stați? Ieșiți!”. Și ne-o scos și ne-o băgat la comun.

Și, atunci, m-am întâlnit cu Anania [Bartolomeu]. El... ei, s-o scris despre asta. M-am văzut cu el; m-o văzut slab așa... și o renunțat la o parte din pâinea lui, pe zi, pentru mine, pentru că eu eram la o muncă grea față de a... altora. Și mi-o dat pâinea lui! Și am primit pâinea lui! Și, când am ajuns la Iustinian [Marina, patriarhul de atunci al BOR n.n.], m-o întrebat, ca să știe cine-i sunt slujitorii. Și i-am spus Patriarhului Marina cum Anania mi-o oferit pâinea lui: „Să știți, Prea Fericite, că a da pâinea ta, în condițiile acelea, altcuiva era semn de dăruire totală”, zâs eu. [...]

Am încercat și i-am făcut cunoștință lui Anania (și schimb de cărți) cu Mircea Malița, prietenul meu. Malița o zâs: „E om cult, deștept, cunoștințe vaste; și corespunde. Însă cade la examenul principal. Defectul lui cel mai mare pentru a ajunge patriarh e că are șira spinării prea dreaptă. Nu se apleacă nici măcar un milimetru; e dârz ca un haiduc. Asta nu-i place lui Ceaușescu”. Și m-am bucurat pentru el și am zâs că-„i bine că-i așa”. Și m-am dus și i-am spus și l-am felicitat. Că-i așa! L-am felicitat că-i astfel construit.

(Pr. Ioan Negruțiu - Accesul la Memorial, Editura Sfântul Gheorghe Vechi, București, 1999, pp. 124-125)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii