Despre tezaurul teologic și spiritual aflat în cărțile de cult ale Bisericii Ortodoxe s-a scris, comparativ cu valoarea lui, foarte puțin. Cu greu se poate însă găsi o îndreptățire acestei negriji, căci imnografia bisericească rămâne cea mai vastă zugrăvire, prin forța și culoarea cuvântului inspirat, a istoriei sfinte a mântuirii noastre din păcat și moarte, prin Hristos, ca și modul divino-uman al ființării Bisericii. [...]
Cum, însă, Dumnezeu nu îngăduie ca scânteierea mărgăritarelor de mult preț ale Bisericii Sale să fie adumbrită mult timp, din pricina lipsei de luare-aminte a oamenilor, El cheamă la timpul potrivit pe câte un slujitor al Său, spre a repune în cinstea cuvenită toate acele valori de care depinde sporirea spirituală a celor credincioși. Unul dintre acești aleși slujitori ai voinței dumnezeiești este Arhimandritul, de pioasă amintire, Benedict Ghiuș.
Chip străluminat, de monah cu vocație filocalică, Părintele Benedict a făcut din binescuta sa erudiție, ca și din experiențele amare cu care a fost încercat - mai ales anii petrecuți în închisorile comuniste -, temeiuri de tot mai mai adâncă smerenie și de tot mai largă și caldă înțelegere față de orice semen al său.
(Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române - Taina Răscumpărării în imnografia ortodoxă, Editura Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, p. 5-6)
* Cuvânt înainte la lucrarea citată.
