La noi veneau mulți oameni interesanți, care discutau cu tata teme noi, necunoscute mie. [...] Printre cei mai deosebiți oameni pe care i-am cunoscut atunci au fost și părintele Benedict Ghiuș, asistentul tatei la facultate, Ștefan Todirașcu și mai cu seamă poetul Vasile Voiculescu.
Părintele Ghiuș era o personalitate distinsă, un om cu trăsături frumoase, clasice aș spune, care răspândeau în jurul său o aureolă de pace, de împăcare cu sine și cu ceilalți. Vorbea puțin, cu voce înceată, avea o cultură imensă și un limbaj de o rară eleganță. Întru totul era incredibil de modest.
(Lidia Stăniloae Ionescu - Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2010, pp. 187-188)
