Pr. Constantin Stoicescu

vezi galerie foto (4 foto)

Pr. Constantin Stoicescu

Născut: 29 Ianuarie 1913
Locul nașterii: Vintilă Vodă, Buzău
Ocupația la arestare: preot
Întemnițat timp de: 12 ani
Întemnițat la: Buzău, Brașov, Aiud, Răchitoasa, Constanța, Jilava
Data adormirii: 22 Aprilie 1981

Închisori şi locuri de prigoană

Prigoana comunist-ateistă

Media kit FCP (bannere)

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Detalii: Scris de Adrian Nicolae Petcu; Categoria părinte: Mărturisitori; Categorie: Pr. Constantin Stoicescu

S-a născut la 29 ianuarie 1913, în localitatea buzoiană Vintilă Vodă. După școala primară din satul natal (1920-1925), tânărul Stoicescu s-a înscris la Seminarul teologic din Buzău, pe care l-a absolvit în 1934. Revine în satul natal, unde muncește la tăiatul lemnului din pădure. Își întemeiază o familie, încât în 1937 primește darul preoției pe seama Parohiei Ploștina, comuna Goidești, județul Buzău. Totodată, își continuă studiile de teologie la facultatea de la Cernăuți, prezentându-se doar la sesiunile de examene.

Citește mai departe... Add comment

Detalii: Scris de Nicu Păun; Categoria părinte: Mărturisitori; Categorie: Pr. Constantin Stoicescu

Aveam preocupări noi în penitenciarul din Brașov. Prima - și cea mai importantă - o constituia rugăciunea în comun, dimineața și seara. Simțeam nevoia unui suport sufletesc și a unei reconfortări spirituale, pe care nu le puteam obține decât în momente de meditație, de rugăciune. Aveam printre noi cinci preoți, toți cu studii teologice. Îi enumăr pe toți: Iancu Popescu din comuna Văcăreasca, Constantin Stoicescu din comuna Lopătari, satul Terca, Iacob Tănase, Iorgu Ciomag și Cocora Gabriel. Printre cei mai activi se numărau preotul Iancu Popescu, pe care-l cunoșteam din vremea studenției, și preotul Constantin Stoicescu, om de mare valoare sufletească.

Citește mai departe... Add comment

Detalii: Scris de Grigore Caraza; Categoria părinte: Mărturisitori; Categorie: Pr. Constantin Stoicescu

Pentru a mări teroarea, administraţia închisorii luase obiceiul ca seara, înainte de închidere, să trimită în faţa uşii un gardian. Acesta îşi privea hulpav prada, ne cerceta pe rând, după care făcea semn unuia dintre noi să îl urmeze. După câteva minute, din corpul de gardă de la intrare se auzeau ţipetele înspăimântătoare ale celui scos din celulă.

Citește mai departe... Add comment