vezi galerie foto (10 foto)
Pr. Daniil Sandu Tudor
  • 22 Decembrie 1896
  • București
  • ieroschimonah
  • 8 ani
  • Canal, Aiud
  • 17 Noiembrie 1962
  • Aiud, Râpa robilor
    • Taina Rugului Aprins. Scrieri si documente inedite
    • Caiete 3, Taina Sfintei Cruci
    • Caiete 1, Dumnezeu - Dragoste
    • Caiete 4, Ce e omul?
    • Imnul Acatist la Rugului Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, cu fotocopia manuscrisului definitiv și cu comentariile autorului
    • Caiete 2, Sfințita rugăciune
    • Acatiste. Prima ediție integrală
    • Ieroschimonahul Daniil - Sandu Tudor și Rugul aprins de la Mânăstirea Antim la Mânăstrea Rarău
    • Universalism românesc

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Nu încape nici o îndoială că această încăpățânată muncă a mea, literară, m-a ținut oarecum în afara nu numai a mizeriilor vieții de pușcărie, ci și de tragismul reeducării. Auzeam de scene sfâșietoare [...] La câteva săptămâni am fost chemat în cabinetul comandantului. [...]

Necazul l-am avut la întoarcerea în secție, unde părintele Daniil - altfel, om duhovnicesc și cu prestigiu cultural - opina pentru începerea reeducării („mai curând sau mai târziu, tot trebuie s-o facem, și-apoi le prinde bine legionarilor ăstora să-și mai scuture conștiința de crimele pe care le-au comis în numele Crucii”).

Mai mult, mărturisea că se va oferi să înceapă el. Umbla de la om la om, căutându-și aderenți, și nu l-a potolit decât amenințarea fostului său ușier de la ziarul Credința, legionar, care se oferea să-i pună fostului gazetar Sandu Tudor întrebări și apoi să precizeze el câte milioane de lei îi adusese în pachete, de la ușă până la safe, prețul monstruoaselor șantaje cu care-i despuia pe oameni de parale.

La vreo săptămână, părintele Daniil a fost scos din secție, cu bagaj cu tot. La nu mai știu câtă vreme am auzit că murise în celular. Preoții, vreo șase - șapte, câți ne găseam în secție, i-am făcut rugăciunile de îngropare. Am fost trist și de moartea lui, dar și de faptul că plecase din secție fără să fi apucat să se împace cu domnul Ernest Bernea - om de rară cumsecădenie -, cu care se certase pe niște principii de filosofie a culturii și pe care îl insultase cu vorbe grele, așa cum numai un temperament răvășit ca al său putea să rostească. Mijlocisem în zadar, nu l-am putut îndupleca. Dumnezeu să-l ierte!

(Valeriu Anania - Memorii, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 327)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori