În timpul ocupaţiei austriece, Biserica Ortodoxă a beneficiat de veniturile fondului forestier constituit din proprietăţile funciare bisericeşti primite de-a lungul istoriei de la pioşii voievozi. Era un mijloc eficient de întreţinere a instituţiilor bisericeşti, de sprijin filantropic şi chiar de susţinere a multor activităţi educative din acest ţinut românesc. Dar, după 1918, politicienii, în special influenţii liberali în frunte cu istoricul Ion Nistor, încercau ca prin autorităţile statului să preia administraţia şi să ajungă la profiturile acestui fond.
Mitropolitul Visarion Puiu s-a opus categoric, în 1939 reuşind să elimine specula cu materialul lemnos şi fraudele financiare, astfel încât veniturile fondului să fie direcţionate în scopuri bisericeşti, filantropice şi educative. Dar politicienii camarilei din jurul regelui Carol al II-lea nu permiteau unui mitropolit să le încurce socotelile, astfel încât în vara lui 1940 au impus demiterea lui Visarion Puiu.
(Adrian Nicolae Petcu - Ziarul Lumina)
