- 04 Mai 1919
- Crucea, Suceava
- ieromonah
- 15 ani
- Suceava, Jilava, Aiud
Închisori şi locuri de prigoană
Prigoana comunist-ateistă
- Detalii
- Scris de Nicolae Băciuț
- Categoria părinte: Mărturisitori
- Categorie: Pr. Filaret Gămălău
Am descoperit în arhiva mea o filmare mai veche, din 1992, un interviu cu părintele Filaret Gămălău, de la Moşuni, judeţul Mureş, care a fost patru ani coleg de celulă în Penitenciarul de la Aiud cu Nichifor Crainic în anii cincizeci. Mai mult decât atât, Filaret Gămălău, a fost «memoria externă » a lui Nichifor Crainic, poet de factură religioasă, profesor, ajuns şi ministru al Propagandei Naţionale în guvernele Gigurtu şi Antonescu.
Din 1947 până în 1962, Nichifor Crainic a fost închis, (el a fost ridicat de la Cerghid, unde stătea la părintele Sămărghiţan!) cea mai mare parte a detenţiei fiind petrecută la Aiud. În perioada în care au stat în celulă împreună, pentru că nu aveau cum să păstreze poemele pe care le scria în închisoare, Nichifor Crainic i le dicta părintelui Filaret Gămălău, care fusese iniţial condamnat la moarte, ca apoi condamnarea să fie strămutată în 25 de ani de detenţie.
- Detalii
- Scris de Petru Baciu
- Categoria părinte: Mărturisitori
- Categorie: Pr. Filaret Gămălău
Ne este introdus1 un preot, care încă nu era tuns și îmbrăcat în zeghe. Nu ne venea ochilor să credem de ce vedem. Eram stăpâniți toți de emoție. Un preot în ținută preoțească în celulă. Preacuviosul nu era prea înalt, avea o barbă bogată și un păr inelat care îi acoperea umerii firavi. Părea o făptură coborâtă din alte lumi. Cu un glas domol ne spune că vine de la Securitate, se numește Florin Gămălău - Filaret și a fost starețul mănăstirii Durău.
Tinerilor cu lanțuri grele din celulă le spune: ”De când pe aceste meleaguri dăinuiește poporul român, niciodată credința și datinile moștenite de la părinți nu au fost mai pângărite și mai batjocorite ca acum. Niciodată ființa neamului nu a fost mai chinuită și mai degradată, biserica lui Hristos mai prigonită și răstignită. Trăim vremuri de apocalisp.”
- Detalii
- Scris de Ion Antohe
- Categoria părinte: Mărturisitori
- Categorie: Pr. Filaret Gămălău
Călugărul Florea Gămălău, de la Schitul Durău, era cel mai tânăr călugăr pe care l-am întâlnit în închisorile pe unde am fost. Avea 27 de ani. Om blând și cucernic era absolvent al Seminarului monahal de la Mănăstirea Neamț. A intrat în închisoare cu unul din loturile organizației ”Sumanele Negre” din Obcinele Bucovinei, cu care au avut legături și călugării de la Durău. Trudea din greu să facă norma. Slăbise mult și mergea încet pe aleea principală din fabrică, cu figura unui om bolnav. Când l-am întrebat cum o mai duce cu sănătatea, mi-a răspuns jenat, ca și cum ar fi fost vinovat: ”Nu prea bine”. Nu știu dacă a mai ajuns ziua eliberării.
(Ion Antohe - Răstigniri în România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, p. 340)
- Detalii
- Scris de Grigore Caraza
- Categoria părinte: Mărturisitori
- Categorie: Pr. Filaret Gămălău
Câteva zile la rând, în timpul nopţii, la Securitatea din Piatra Neamţ au sosit maşini încărcate cu alţi arestaţi de pe Valea Bistriţei, din Buhalniţa, Crucea, Borca, Farcaşa, Poiana Teiului, Galu, ca şi de la Pipirig şi Târgu Neamţ. Astfel, primul care a intrat în celulă a fost călugărul Filaret Gămălău, din comuna Crucea, fost stareţ al Mânăstirii Rarău. Acest preot, cu o mare trăire duhovnicească, fusese vândut chiar de cumnatul său, I. Roşu, din Poiana Teiului, precum şi de D. Irimescu.
(Grigore Caraza, Aiud însângerat, ediție îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, ediția a V-a, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, p. 44)
Comemorari recente
-
23 Ianuarie Aspazia Oțel-Petrescu 3 de ani de la
trecerea la Domnul -
23 Ianuarie Nicolae Trifoiu 11 de ani de la
trecerea la Domnul -
24 Ianuarie Prof. Paul Păltănea 13 de ani de la
trecerea la Domnul -
26 Ianuarie Cicerone Ionițoiu 7 de ani de la
trecerea la Domnul -
27 Ianuarie Traian Popescu 11 de ani de la
trecerea la Domnul -
30 Ianuarie Traian Marian 34 de ani de la
trecerea la Domnul
- "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan