În 1952 începea calvarul pentru Florea Mureşan, unul dintre preoţii ortodocşi de seamă din oraşul Cluj.
Se remarcase prin râvna slujirii autentice a altarului, prin cuvânt de folos pentru sufletele pe care le avea în păstorire şi prin preocupările culturale.
Toate aceste calităţi l-au adus în conflict inevitabil cu autorităţile comuniste, care în perioada 1952 - 1953 l-au trimis în detenţie administrativă la Canal.
Dar această experienţă carcerală l-a marcat profund pe părintele Florea Mureşan, care în rugăciunile sale a promis că, dacă va supravieţui, va ridica un altar Domnului în semn de laudă şi mulţumire.
După eliberarea din 1953, părintele a fost refuzat la reîncadrarea în Cluj.
A primit o parohie la Suciu de Sus, jud. Maramureş.
Dar a avut şansa să-şi îndeplinească promisiunea, în locul numit "Breaza" ridicând un schit în numele Sfintei Treimi. Râvna sa pentru slujirea autentică a altarului a atras mulţimile dornice după vindecarea sufletului, ceea ce pentru regim constituia deja o problemă. Măsurile luate de autorităţile statului nu au întârziat să apară, în noaptea de 11 spre 12 iunie 1958 părintele fiind arestat din nou. I-au fost confiscate cărţile, socotite "mistice", a fost acuzat de "propagandă duşmănoasă", a fost umilit şi obligat să-şi ducă în spate "materialele delicte", în doi saci pe care i-a cărat spre culmea Brezei, în timp ce era biciuit.
A fost condamnat la ani grei de închisoare şi trimis la Aiud, în 1961 trecând în ceata drepţilor.
