vezi galerie foto (1 foto)
George Manu
"Eu nu vă vorbesc ca teolog, eu vă vorbesc ca om de șiință. Și toate minunile lui Hristos pot fi abordate cu toată rigoarea de știință, fără a avea pretenția că epuizăm misterul. Dar atâta cât este accesibil minții noastre din minunile și supranaturalul învățăturii lui Hristos avem datoria să-L epuizăm. Și eu ca intelectual creștin nu pot să nu-mi investesc întreaga capacitate intelectuală în a-L cunoaște pe Hristos."
  • 13 Februarie 1903
  • București
  • profesor
  • 13 ani
  • Aiud, Baia Sprie, Gherla
  • 02 Aprilie 1961
  • Aiud
    • George Manu - monografie
    • În spatele Cortinei de Fier. România sub ocupație rusească
    • George Manu și țara lui. Eseu subiectiv

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

George Manu a făcut tuberculoză ganglionară... Medicul oficial nu putea indica un tratament decât cu avizul comandantului închisorii și al ofițerului politic. A doua zi după diagnosticarea bolii, George Manu a fost chemat de comandantul penitenciarului, colonelul Crăciun, care i-a cerut o declarație de desolidarizare. George Manu a răspuns negativ la cererea colonelului și ca urmare, a fost dus din nou în zarcă. Relatarea acestui episod o am direct de la George Manu, cu care comunicam zilnic, cât am rămas deasupra celulei în care era izolat.

Adeseori îl priveam admirativ și-l studiam pe furiș, povestește Ion Dima... Gheorghe Manu avea atunci cincizeci și patru de ani. Purta ochelari cu lentile foarte groase, nu era prea înalt și părea foarte modest, prea modest pentru ce era... Nu avea nimic din temeritatea luptătorului revoluționar și nici ascunzișurile sau cinismul oamenilor politici. Era profesorul calm, stăpân pe cunoștințele sale și gata să le comunice altora.

Fizicianul nucleelor atomice, Georges Manu, elevul doamnei Curie, vecin de pat, intrase în agonie; 15 bolnavi operați, sua în așteptarea operației, răspundeau agale colonelului, prinși în febră sau de legea conspirativă a tăcerii. Manu a și murit, spre disperarea sublimă a doctoriței bondoace (Balea), care venea de două ori pe zi, inclusiv duminica, făcându-i tot soiul de transfuzii și injecții.

Manu m-a recunoscut la sosire, un minut, afabil, și a intrat în agonie. Pe doctoriță o recunoștea mereu și se scula politicos, în capul oaselor prăpădite, și surâdea din hârca sfrijită.

Cu George Manu am stat pe același palier la Aiud, dar nu l-am cunoscut personal. În '43 el a refuzat compromisul propus de sovietici și astfel și-a semnat practic singur condamnarea la moarte. Acolo, la Zarcă, profesorul Manu scria tot felul de lucruri pe care ni le transmitea nouă în celule și care ne-au ajutat mult la creșterea spirituală, dar și la angajarea minții, ca să nu înnebunim. Acolo totul era activitate duhovnicească, chiar și cunoștințele lui științifice ne-au ajutat. Scria foarte frumos și era un om credincios și foarte demn.

(Pr. Gheorghe Calciu - Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Christiana, București, 2007, p. 44)

Om de cultură şi specialist de mare prestigiu în fizica atomică. Un caracter integru. I s-a oferit libertatea cu condiţia să se pună în serviciul statului ateu dar a refuzat. ”Refuzi dar vei muri!”, i s-a spus şi aşa i s-a şi făcut. A murit înfometat, bolnav, neîngrijit, în mizeria zărcii din Aiud.

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, p. 310)

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori