În vara anului 1949 cei condamnați la un an, ca și cei care aveau condamnări cu suspendarea pedepsei, au plecat acasă. Cei rămași au fost împărțiți astfel: elevii la Târgșor, studenții la Pitești, muncitorii și țăranii la Gherla, iar intelectualii la Aiud. Am făcut parte din grupul studenților. Pentru mine era o mândrie să ajung într-o închisoare numai cu studenți.
La formarea grupului nu a fost inclus în el Gicu Jimboiu, șeful lotului studențesc Brașov. Era dotat intelectual, stăpânit de un suflel de dăruire totală. Firav și cu sănătatea încercată, nu trăia decât pentru idealul în slujba căruia se pusese. Cu un caracter moral ales, în fața celorlalți studenți din grupul său, Gicu se bucura de o stimă aparte. Înainte de despărțire ne-a dat anumite îndrumări. Atunci nu credeam că nu o să-l mai întâlnesc niciodată în viață pe cel ce mi-a făcut cea mai puternică impresie în acel an de închisoare la Brașov.
(Pr. Gheorghe Opriș - Drumul golgotei, Editura Vicovia, 2008, pp. 30-31)
