”Auzi? Cântă îngerii!”

Nu m-aș mira deloc dacă s-ar auzi în clipa asta glasul de foc al îngerului spunându-ne: ”De ce îi căutați pe cei vii între cei morți? Ei nu sunt aici în împărăția morții. Ei sunt în împărăția vieții.” […]

A murit oare părintele Gherasim Iscu? În ultima oră a existenței lui aici i-a spus celui care îl îngrijea:

– În noaptea asta trec dincolo. Te rog, spală-mă un pic pe față și, dacă ai cu ce, taie-mi și unghiile. Nu vreau să las aici un corp neîngrijit.

Apoi, privind insistent cu ochii mari un punct în spațiu, a spus răspicat:

– Auzi? Cântă îngerii!

Și a rămas așa, cu mâinile așezate pe piept ca o cruce și cu ochii deschiși spre acel dincolo unde și trecuse, ușor, ca o adiere de vânt.

(Victor Stoica – Memorii. Petre Țuțea la verticală, Editura Fides, Iași, 1998, pp. 93-94)