L-am cunoscut prin 1933, era profesor în Petroșani. Caracter frumos, om de nădejde ca profesor. Apreciat și stimat, cult, senin și integru. După ultima grevă a foamei la Aiud, ca pedeapsă, peste 100 de inși au fost duși la Gherla la penitenciar. După vreun an, la întoarcere, profesorul Gheorghe Manu mi-a telefonat prin morse: „Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ioan Berghianu, profesor la Arad.” Deci acum am aflat că făcea și el temniță.
Mai târziu l-am întâlnit în aceeași celulă. Era bolnav de nervi și slăbit. Dar câtă cuviință, cât bun simț se observa încă la acest om ales! Boala nu-l împiedica să rămână ce a fost: un om distins.
(Pr. Nicolae Grebenea - Amintiri din întuneric, ediția a II-a completată, Editura Scara, București, 2000, pp. 270, 339)
