vezi galerie foto (17 foto)
Ioan Ianolide
"În fața morții martirice omul trebuie să rămână curat, dăruindu-și viața pentru adevăr și veșnicie. Adevărul este incomod lumii, necesită sacrificii materiale, morale și vitale, dar dacă nu-L iubim mai presus de orice, suntem asemenea evreilor care nu L-au primit pe Hristos, dovedindu-se fii ai satanei."
  • 27 Ianuarie 1919
  • Dobrotești, Teleorman
  • student
  • 23 ani
  • Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Galați, Caransebeş, Văcărești, Gherla, Aiud
  • 05 Februarie 1986
  • Mănăstirea Cernica
    • Deținutul Profet
    • Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă
    • Testamentul unui nebun

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Am pomenit de Ion Ianolide. Şi el a fost unul dintre cei mai deosebiţi deţinuţi, împartăşind întru totul ideile lui Valeriu. A supravieţuit grelelor încercări din închisori, până în 1964, când a fost pus în libertate, după douazeci şi trei de ani de temniţă. A murit în februarie 1986.

Şi el a jucat un rol deosebit în viaţa celor cu care împărtăşea calvarul. Totdeauna era gata să ajute pe oricine, cu sfatul sau cu fapta. La el găseam, în clipe grele, izvorul de întelepciune şi tăria de a le putea depăși; era un fel de alter ego al lui Valeriu.

(Aristide Lefa - Fericiți cei ce plâng, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1998, pag. 85-86)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 ioana n. » 29-10-2017 18:10

„În una din seri, a fost adus în camera un detinut, înalt, frumos, cu o bocceluta sub brat si o batista însângerata la gura.”

Este vorba de Ioan Ianolide, detinut din 1941, pe când era student la Drept, în Bucuresti, si acum tuberculizat si cu centrul echilibrului afectat de bataile recentelor anchete. Avea nevoie de sprijin si aer. „Ioan Ianolide de 38 de ani, din care mai multi de jumatate petrecuti în închisorile României, purta cu el doua mari daruri date de Dumnezeu: frumusetea sufleteasca si fizica. Pe drumul puscariilor, cât am umblat eu, nu am întâlnit pe un altul cu suflet atât de frumos… Era un sfânt printre ceilalti”. Ianolide le-a spus ca în ancheta de la Sighetul Marmatiei „am fost batut peste cap si de atunci tremur si nu-mi mai pot tine echilibrul, dar nu sunt suparat pe nimeni, îi multumesc lui Dumnezeu si îl rog sa ma ajute, sa le pot îndura pe toate, pâna ma voi duce la prietenul meu Valeriu Gafencu, mort la Tg. Ocna”… Naratorul se opreste reflexiv asupra personalitatii martirizatului Gafencu: „Un tânar extraordinar… A fost un adevarat sfânt. Credinta, comportarea, gesturile lui, toate îl aseaza în rândurile sfintilor”. // „Ianolide, cu figura lui de Fat Frumos, cânta psalmi, degajat de orice framântare launtrica. A fost un exemplu de viata, …viata înconjurata de nimb dumnezeiesc”.

(sursa- bisericasecreta.wordpress.com/ .../...

ioana n.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori