Veni şi masa de seară. Un calvar din cale afară de crunt. Palma îmi era numai băşici de fierbinţeala gamelei pe care trebuia să o primesc în palma dreaptă. Mâna stângă trebuia să fie ridicată în sus, la fel şi piciorul stâng, gamela se primea într-un picior.

O alta încercare ce a macinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame redata cu autenticitate în poeziile lui Radu Gyr si cele ale lui Nichifor Crainic; foamea cronica, insuportabila, care a umilit, a degradat si a pus în situatii de compatimit pe multi dintre detinutii incapabili sa suporte ceva ce depasea limitele rabdarii.

Într-o bună zi, când Zaharia s-a întors de la Ţurcanu, si-a început ritualul, ca de obicei, prin antreul muzical care prevestea iminenta torturii. Aducea de astă dată o nouă metodă, care presupunea atât conditie fizică, cât si un antrenament îndelungat. Iată procedeul utilizat.

În viata mea zbuciumată, am răbdat de multe ori de sete în timpul războiului, prin stepele fără hotar ale Rusiei. Până la urmă însă, am găsit si acolo un izvor. Uneori beam din băltoace, strecurând apa prin batistă.

Prima dată când am fost întrebati dacă mai suntem sau nu legionari, numai cinci dintre noi spusesem că nu mai eram.

A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu mâinile în sus si bătăile administrate celor ce nu suportau această tortură, continuându-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din Săptămâna Patimilor si „pelerinajul” în genunchi prin cameră, timp de opt zile, urmate de lepădarea tuturor de Legiune.

Asa cum n-am uitat Crăciunul lui 1948 de la Suceava, tot asa nu-l voi uita niciodată pe cel din 1950 petrecut în camera 3 subsol.

Eram atât de deshidratati si de slăbiti în urma însetării, că păream mai degrabă niste umbre, decât oameni.

Dacă până atunci torturile administrate prin bătăi si însetare nu atinseseră încă degradarea absolută, ceea ce voi mărturisi încontinuare avea să intre în domeniul patologiei, iar satanizarea să atingă paroxismul.

După ce am fost legaţi, am auzit aceeaşi voce, care era a lui Țurcanu:

-Începeti bătaia sistematic! (Precizia cu care a fost organizată procedura satanică, dovedeste că multe asemenea atacuri au mai avut loc înainte de acesta. Dar n-au existat martori supravieţuitori care să fie dispuşi a depune mărturie).

Imediat după oprirea acestui "ritual", s-a trecut la altul.

Am fost dezbrăcaţi în pielea goală şi puşi pe mozaic în şezut. Trebuia să ţinem picioarele întinse spre înainte. Mâinile de asemeni întinse ca să atingem vârful degetelor de la picioare. Ochii ţintă la becul aprins.

N-am putut executa această tortură, căci eram epuizaţi de atâta tortură şi atâta chin şi atâtea lovituri ce le-am primit.

Torturile au continuat zi şi noapte vreo 7 zile. Într-o seară, Popescu Aristotel a dat ordin reeducatorilor din subordinea lui să nu-mi dea mâncare mie şi lui Fulicea până se întoarce dânsul. Apoi a plecat undeva.

S-a reîntors peste vreo jumătate de ceas. Avea în mână o bocceluţă plină cu sare. Mi-a pus în gamela mea un pumn de sare şi într-a lui Fulicea unul. Apoi a mestecat cu lingura ca să se dizolve. Când a socotit că este destul de dizolvată, ni le-a oferit să le mâncăm.

 

La Canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o baracă cu priciuri duble este în mijloc un coridor larg. Aici sunt aduşi mai mulţi „reacţionari”. Unul este fost colonel, care a luptat ca un brav şi care avea o ţinută de onoare şi demnitate.

„Restructuraţii” se reped la ei, îi lovesc, la rup hainele, îi dezbracă şi din lovitură în lovitură bieţii oameni nu mai ştiu ce e cu ei. O coadă de mătură este înfiptă în anusul colonelului şi apoi este ridicat în sus şi purtat ca un soi de drapel, în hohote de râs isteric. Sângele curgea. Colonelul cade la pământ în nesimţire.

În spatele bucătariei de la închisoarea Aiud era obaie cu duşuri pe care aproape orice deţinut o ştia.

Lângă baie era o cameră dotată cu un pat de şipci. Deasupra patului era o grindă pe care se fixau opereche de cătuşe. De câte ori am fost introdus în această cameră pentru tortură, cătuşele erau fixate sus pe grindă şi mă aşteptau.

Am fost dezbrăcat în pielea goală şi legat cu cătuşele de mâini. Cu picioarele stăteam pe patul de şipci înpoziţie verticală.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii