vezi galerie foto (1 foto)
Mihai Timaru
"Dumnezeu este Cel care mi-a dăruit putere și viață ca să pot urca pe Gogota neamului românesc și apoi să fiu unul din supraviețuitorii care să mărturisească o părticică din patimile acestui neam."
  • 05 Februarie 1918
  • Gornești, Mureș
  • viticultor
  • 15 ani
  • Galați, Gherla, Jilava, Aiud
  • 13 Mai 2005
    • Amintiri de la Gherla
    • Destinul unui ofițer. Amintiri
    • Memorial din cotul Carpaților

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Mihai Timaru era orginar din Târgu Mureș, dintr-o familie numeroasă, erou în luptele de la Odessa și, acum, în loc de decorațiile pe care le primise, avea organismul rău șubrezit, în urma chinurilor și suferințelor trăite mucenicește în timpul reeducării din închisoarea Gherla.

Pe lângă boala de plămâni, avea ficatul foarte mărit și multe măsele rupte, din cauza făcălețului cu care a fost torturat.

În timpul șederii noastre împreună, ne-a povestit o frumoasă idilă, trăită de el, în timpul ocupației Budapestei de armata română din anul 1944. O tânără unguroaică, de familie bună, țipa disperată în mâinile unor soldați sovietici, care voiau să o răpească din plină stradă. Mihai, trecând întâmplător pe acolo, i-a salvat viața fetei, cu riscul propriei lui vieți, și-a dat-o în primire părinților ei, nevătămată. De aceea, tânăra fată, îndrăgostită de salvatorul ei, nu mai concepea viața fără de el. Părinții fetei erau, însă, împotriva acestei căsătorii și însuși Mihai a trebuit să o convingă pe fată că este mai bine să se despartă doar cu amintirea acelei idile. Realitatea pe care Mihai n-a mărturisit-o acelei fete era că el nu putea să se căsătorească cu ea datorită faptului că mama lui fusese lovită cu o cravașă peste obraz de un ofițer ungur, în timpul ocupației Transilvaniei (1940-1944) de către unguri. Cicatricea se săpase nu numai pe obrazul mamei sale, ci și în inima lui Mihai.

După terminrea războiului Mihai s-a căsătorit la Panciu și, abia căsătorit, a trebuit să pornească, împreună cu alți vrânceni, în lupta de rezistență a poporului român împotriva cotropitorilor sovietici.

De-acum, începe pentru Mihai și familia lui o adevărată epopee, căci lupta de rezistență a fost lungă, grea și plină de abnegație, dusă până la sacrificiul suprem. Iar în timpul lipsei lui Mihai, Lucica, soția lui, l-a crescut pe Toader, fiul lor, ca o adevărată mamă-eroină.

(Nicu Popescu-Vorkuta, Crez și adevăr, București, 2009, pp. 247-248)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii