O moarte cruntă
Dom’le, am văzut…, am asistat la bătăi crunte. Un singur exemplu am să vă dau: un student din anul III de la Facultatea de Construcții din Iași, Corneliu Niță, a fost bătut în așa hal… până la omorât.
Vă mai amintiți cine l-a bătut?
Țurcanu și cu oamenii lui. Țurcanu cu Pușcașu… Băiatu’ ăsta avea legături, la Bacău, cu o echipă care a omorât niște soldați ruși. Și l-au bătut să-i spună pe ăia. ”Nu-i știu! Nu știu”… ”Cum nu știi? Trebuie să știi… Îl știi pe ăla? Da, trebuie”… ”Nu, nu, nu.” L-au bătut, l-au bătut și, până la urmă, Țurcanu a zis:
”Lăsați-l pe mâna mea”.
Mi-aduc aminte ca acuma… A luat o bară și, dom’le…, l-a bătut de la piept până a ajuns la ficat… Și unii îl țineau… Și i-a dat capul la o parte și i-a zis lu’ unu’ Gherman, care era student prin ultimii ani la medicină: ”Ia vezi, mă, ce-i cu el”. I-a luat ăla pulsul: ”Domnul Țurcanu…, a murit” Eram lângă el. Doi metri dacă aveam…
Întâmplarea a făcut că eram pe același prici, ne despărțeau doar doi… Eu eram aicea și el era aici… Și am asistat la treaba asta. Țurcanu l-a omorât… L-au întins pe jos, pe ciment. Țurcanu a plecat… El avea singur dreptul… și bătea în ușă, și venea imediat gardianul, și-i dădea drumul. Atunci a fost foarte supărat… Mă uitam pe fața lui și era agitat, era… Și, în sfârșit, au venit, l-au pus într-o pătură, l-au luat, l-au dus. S-a terminat…. În seara aia nu s-a mai bătut.
(Flaviu George Brezeanu, înterviu în ”Experiențe carcelare în România comunistă”, Vol. I, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 60)