Paul Păltănea, alt coleg de suferinţă aflat cu noi, în temniţele Aiudului. Prin comportamentul său desăvârşit şi prin multiplele cunoştinţe în domeniul istoriei, Paul Păltănea a contribuit mult la menţinerea moralului şi curajului nostru de a rezista în faţa tuturor încercărilor diabolice de exterminare prin foame, frig şi torturi.
Născut în Bucureşti, la 25 iunie 1924, este adus de părinţii săi în oraşul Galaţi (1926), unde urmează cursul primar (1931-1935) şi Liceul „Vasile Alecsandri” (1935-1943). Se înscrie la Universitatea din Bucureşti şi urmează Facultatea de Litere şi Filozofie, secţia Istorie (1943-1947).
În perioada 1947-1948 activează ca profesor suplinitor de istorie. La 17 mai 1948 este arestat, reţinut fără condamnare juridică (la fel ca ceilalţi deţinuţi politici) şi eliberat la 31 decembrie 1952. Rearestat, la 17 aprilie 1959, condamnat la 18 ani, este eliberat la 30 iulie 1964. Între cele două detenţii, munceşte în cadrul unei cooperative meşteşugăreşti, iar între 1957-1959 este profesor de istorie în comuna Văcăreni, jud. Tulcea.
În perioada 1965-1974 lucrează la Muzeul de Istorie Galaţi. Transferat abuziv, în 1974, la Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi, pe motivul imaginar că în cadrul Muzeului ar fi făcut educaţie anticomunistă grupurilor de vizitatori, activează aici ca bibliotecar, până la pensionare (1 aprilie 1990).
Este doctor în Istorie, autorul monumentalei lucrări „Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918”, a altor valoroase şi numeroase volume, studii şi articole de Istorie. În perioada de detenţie a convieţuit cu următorii colegi de celulă: Ion Ageu, student în biologie (Cluj), Vasile Pohrib (Tecuci), Nelu Constantinescu, învăţător (Ţepu), Vasile Stoicescu (Tecuci), învăţătorii Sevastre şi Frunză (Tecuci), învăţătorul Costache Caragaţă (Tichiriş, Vrancea).
(Costache Caragață - Caietele tristeții. Însemnările unui învățător în cătușe pentru copiii liberi, ediție îngrijită de Gheorghe Nadoleanu, 2010, pp. 157-158)
