vezi galerie foto (14 foto)
Petre Țuțea
"Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ"
  • 06 Octombrie 1902
  • Boteni, Argeș
  • economist, filozof
  • 13 ani
  • Văcărești, Jilava, Ocnele Mari, Aiud
  • 03 Decembrie 1991
  • Boteni, Argeș

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Într-una din zilele ce despart Crăciunul de anul nou 1950-1951, ușa camerei se deschide și gardianul citi numele meu de pe o hârtie: Îți faci bagajul și pleci! [...]

Am fost îmbarcat la gară într-o dubă și astfel plecam într-o destinație necunoscută. Am ajuns în gara Aiud unde au fost îmbarcați o mulțime de deținuți toți cu pedepsele expirate: Vasile Hanu din Alba Iulia, șeful județului Alba Iulia în 1940; Pichi Straja - fost șef al județului Brăila în 1940; [...] Mateiaș Virgil - fost șef al județului Făgăraș în aceeași perioadă scurtă de 4 luni cât a durat regimul național-legionar; Tache Funda - fost secretar, inginer de calitate superioară și un ”oarecare necunoscut”, Petre Țuțea. [...]

O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune -, dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios.

Petre Țuțea - un colos intelectualUn colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist care nu a reuşit să scrie mai nimic. Un filozof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească.

Petre Țuțea, Socratele României, cum îi ziceau cei mai mulți, era doctor în filozofie și științe economice. Dintre toți cei care au făcut expuneri, Petre Țuțea era cel mai ascultat, am putea spune chiar savurat, de către întreaga sală. Luările lui de cuvânt erau adevărate prelegeri de filozofie, de cultură generală și delectare spirituală. Pe lângă talentul oratoric, Țuțea își presăra expunerea cu anumite vorbe de duh și snoave, care descrețeau fruntea și deschideau inimile tuturor.

Petre ȚuțeaSunt alții mult mai indicați, mai competenți, cu mari posibilități de a evoca această excepțională personalitate a neamului nostru.

Am acceptat totuși. De ce?

A rânduit Dumnezeu ca să stau împreună cu dânsul în închisoare și, după aceea, să-l mărturisesc și să-l împărtășesc de câteva ori, ultima dată, cred, în preziua plecării sale. Asta nu înseamnă că i-am fost duhovnic. Un duhovnic este un director sufletesc. Nea Petrache a fost el însuși director sufletesc. [...]

După instalarea ciumei roșii este anchetat de mai multe ori și până la urmă arestat în 1956 și trece prin închisorile de la Malmaison, Ocnele Mari, Jilava, Aiud. Eliberat în 1964.

Petre Țuțea cu fratele Ion și mama saAșa-l cunoșteau cei mai mulți dintre oamenii simpli, deținuți la Aiud, în perioada reeducării sau a autoanalizelor critice: Nea Petrică Românul. Mai ales după ce, odată, întrebându-l careva dintre detinuții mai puțin școliți, de la țară, probabil, "Ce profesie aveți dumneavoastră, domnule Țuțea?", acesta îi răspunsese simplu: "Român! Român de profesie!". Și "porecla" de atunci, transformată în renume, așa-i rămăsese: "Petre Țuțea, Românul".

Altă dată, tot în Aiud, în timpul unei plimbări în cerc, alături de părintele profesor Dumitru Stăniloaie, când acesta îl întrebase serios cum s-ar defini el însuși în fața unui public de intelectuali, Nea Petrică, plin de umor, îi spusese:

Într-o zi s-au deschis toate uşile celulelor şi camerelor mari, toţi deţinuţii fiind lăsaţi liber prin curte de-a valma, sub pretextul dărâmării unor magazii şi a modificării unor imobile din incinta închisorii.

După aproape 17 ani de izolare, teroare şi groază ne vedeam cu toţii prin curte, putând să comunicăm între noi fără frică.

Petre Țuțea (dreapta)și Emil CioranEconomist, publicist, eseist şi filosof, Petre Ţuţea este considerat ca fiind cea mai importantă personalitate a mişcării gândiriste. Apreciat ca fiind „geniul prin excelenţă“ de către Cioran, Ţuţea îşi atribuie doar calitatea de a fi un ţăran, ţăranul întruchipând după el omul absolut.

Un autentic Socrate dâmboviţean, Ţuţea realizează în a doua parte a vieţii sale că trebuie să se deparaziteze de filosofie, de „păducherniţa metafizicii“, de logica acestei lumi, întrucât intelectul este dat omului nu ca să cunoască adevărul, ci ca să-l primească.

Altă dată, tot aşa într-una din întâlnirile organizate de putere cu deţinuţii, în vederea reeducării, în careul care se făcea în curte, Crăciun ”trecea în revistă” însoțit de un grup de ofițeri, careul.

La un moment dat s-a oprit în fața unui om înalt, slab, puțin adus de spate.

În compartimentul mare al dubei ne aşezăm lângă domnul Pupeza. Este o încântare să-l asculţi vorbind. Ne spune că s-a despărţit de curând de Petre Ţuţea, despre care vorbeşte în termeni superlativi. Auzisem vag până acum despre Ţuţea. Acum aud vorbindu-se despre el, ca despre una din cele mai mari personalităţi contemporane. Timpul va confirma ceea ce admiraţia domnului Pupeza îi acorda cu anticipaţie. (...)

La Aiud, alte camere ale secției a II-a erau binecuvântate de prezența filozofului Petrovici, profesor și fost ministru antonescian de care am vorbit mai înainte sau Petre Țuțea ale căror conferințe pe teme de filozofie, literatură universală și românească, constituiau oricând adevărate teze de doctorat. Se povestea cum într-o seară un coleg l-a rugat pe Petre Țuțea să-și spună părerea despre doi filozofi germani. Conform stilului său, el a început încet, rar, domol, să construiască o paralelă între cei doi mari filozofi ai lumii și, încet, încet, cu voce normală a captivat atenția întregii camere, fascinându-și ascultătorii.

Petre Țuțea la bătrânețeCriza slăbiciunii trupeşti a lui Petre Ţuţea a debutat la sfîrşitul toamnei lui 1991, însoţită de o acută criză de singurătate. Mari dureri de cap, senzaţia sufocării şi o cumplită frică de a rămîne singur, îl încercau din greu pe “nea Petrache”.

“Îmi crapă capul de durere şi nu mai pot gîndi. Sînt un deşeu bio-social!”, decreta sacadat.

Petre Țuțea la bătrânețePrin ianuarie 1990 citeam cu nesaţ un ziar liber românesc. Întâlnind şi semnãtura domnului Petre Tutea, am tresărit. Zvonurile stenice, deşi părelnice, privindu-l, se adevereau aşadar. Chiar ele mi l-au readus, firesc, în minte... Chipul i se înfiripa iar, adunându-se din cotloanele tainice ale copilăriei şi memoriei, unde aţipise discret, ca spuza jarului ţiuitor ascuns sub colbul uşor al cenuşii. Dacă în cele mai îndepărtate amintiri rătăcea fără oprelişte, scăldat de lumina unui timp mirific şi incert, ultima întâlnire îl contura precis, în vara anului 1967, la Bucureşti.

Nu demult, la o emisiune literară a televiziunii, un filosof şi un pictor au discutat - în contradictoriu - despre Petre Ţuţea. Disputa rezulta din împrejurarea că, pentru filosof, Ţuţea apărea ca o mare figură a oralităţii româneşti, cu rezultate neinteresante în planul operei scrise, în vreme ce pentru pictor scrierile lui Ţuţea egalau – chiar dacă în altă tonalitate – înălţimea oralităţii lui. O chestiune de gust – s-ar putea spune la prima vedere. Dar e, niţeluş, şi o chestiune de autoritate: se presupune că un filosof şi un om al scrisului are insrumente mai adecvate decât un pictor pentru a judeca performanţa unui text filosofic.

Petre Țuțea1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr.

Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

Despre Petre Ţuţea s-a rostit, în orice timpuri, de către contemporani, prieteni sau duşmani, informatori sau anchetatori ai poliţiei politice, cuvântul "geniu". S-a vorbit ca despre un legiuitor al economiei naţionale şi în anii '40, tot ca despre un geniu se exprima în pledoaria sa Petre Pandrea în anii '50 când Petre Ţuţea intra în şirul martirilor temniţelor comuniste; un geniu îl socoteau şi contemporanii lui de după 1964 şi până la moarte, când fractura destinului său îl obligase la schimbarea bruscă a legiuitorului cu studii înalte de drept şi specializări în economie, în filozoful orator ce umbla neobosit adunând în jurul său tineri cărora le vorbea despre libertate şi demnitate tranşând cu obstinaţie problema comunismului privit, până la urmă, ca o boală inoculată, ucigătoare.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori