Din negre-adâncuri strig mereu,

Precum de mult un sfânt Prooroc

Să se îndure Dumnezeu

De chinu-n care mă răscoc.

 

Răscolitoare vrăji ascund

Păcatele-n făţarnic jind

Dar, cască hăuri fără fund

Celor ce-n laţul lor se prind.

 

Strivit de fărdelegi aştept

Înfricoşatul meu amurg

Şi mă străpung mustrări în piept

Şi-n ochi potop de lacrimi curg.

 

Îmi plâng amar urâtul gol

În care viaţa mi-am ucis,

Şi gem din moarte să mă scol

Ca să-mplinesc al vieţii vis.

 

Din taina Darului îngân

Abia un zvon cu înţeles

Să pot vădi cât de păgân

Mi-a fost trecutul ce-am cules.

 

Pe-un rug aprins din spinii lui

Mă văd biet abur care pier

Dar, plin de-un dor fierbinte-mi sui

Nădejdea tare pân-la Cer.

 

Din mâna Lui vreau să adun

Tot ce îndemnul nu mi-a scos

Ca să trăiesc de-acum nebun

Pentru iubirea lui Hristos.

 

Din tot adâncul strig mereu,

Precum de mult un sfânt Prooroc

Să se îndure Dumnezeu

De chinu-n care mă răscoc.

 

(Aiud, 3-4 Octombrie 1948)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii