Închisori şi locuri de prigoană
Prigoana comunist-ateistă
Prăznuirea sărbătorilor
- Detalii
- Scris de Valeriu Anania
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
După câteva1 zile m-a chemat iarăși comandantul.
- Ascultă, părinte, vine Boboteaza și vreau să-mi botezi toată pușcăria. Începi cu corpul de gardă!
Peste alte două zile, părintele Grigore (care era și el diacon) îmi aducea de la Antim aghiasmă și busuioc. Cu orarul petrecut pe după umăr, cu căldărușa într-o mână, cu crucea și busuiocul în cealaltă, am botezat mai întâi dormitoarele soldaților.
- Detalii
- Scris de Nicolae Purcărea
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
- Cum petreceaţi Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului în închisoare?
- Pentru noi, creştinii din închisoare, Patimile şi Învierea erau momentul sublim al trăirii noastre, depăşindu-ne şi pe noi ca oameni. Ne încadram în tradiţiile creştine pe care neamul nostru le trăia în Săptămâna Patimilor şi de Înviere, cu singura deosebire că noi nu aveam bucuria materială. N aveam ouă să mâncăm, n-aveam cozonac sau alte bunătăţi, dar trăirea şi bucuria Învierii era copleşitoare pentru noi.
Ne transpunea parcă în alte ceruri, în cu totul alte locuri, şi uitam chiar de suferinţa noastră. Fii sigur că ceea ce încercam noi să facem în temniţă era pregătirea sufletească pentru a întâmpina cum se cuvine marea sărbătoare. În afară de post - îţi poţi închipui că mai era şi post acolo unde noi posteam permanent? -, exista un paradox: ştiind că noi postim, atunci ne dădeau o mâncare mai bună. În Vinerea mare ne dădeau friptură, cum nu ne dădeau de altfel niciodată.
- Detalii
- Scris de ÎPS Bartolomeu Anania
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
Se apropiau Sărbătorile. Într-o bună zi am fost chemat în biroul comandantului.
– Ascultă, părinte, dumneata ești singurul popă în pușcăria asta. Vreau să profit de ocazie și să am slujbă de Crăciun.
I-am explicat că eu nu sunt preot, ci numai diacon.
– Diacon-nediacon, mie să-mi faci slujbă de Crăciun! Acolo, în țarc!O să ia parte toți deținuții și corpul de gardă. Și să predici despre Nașterea Domnului și pacea de sus. I-am spus lui Teofănescu să-mi facă un cor de colinde, cu legionarii lui. Le-am dat ce trebuie, să facă și ostea. Și dumneata să-mi spui ce-ți trebuie, și dau ordin să ți se aducă.
- Detalii
- Scris de Valeriu Gafencu
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste! Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg.
- Detalii
- Scris de Adrian Nicolae Petcu
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
Pe măsură ce trec tot mai mulţi ani de la căderea comunismului parcă amintirile despre suferinţele din timpul persecuţiei ateiste sunt tot mai eludate. Sunt tot mai uitate faptele mărturisitorilor creştini autentici (nu ideologici!) demne de a fi comparate cu cele din perioada creştinismului primar. Multe dintre aceste secvenţe din vremea persecuţiei comuniste par de neimaginat, atunci când le lecturăm din memorialistica ce ne-a rămas. Dar aşa s-au întâmplat, iar acestea sunt întărite fie de alte izvoare memorialistice, fie de cele documentare. Pentru că suntem în pragul marelui praznic al Naşterii Domnului, am găsit potrivit să ne amintim cum se împărtăşeau deţinuţii din temniţa Piteştiului de Crăciunul lui 1949, prin amintirile lui Ioan Ianolide, un profund trăitor creştin: "Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti. Dormeam câte doi într-un pat strâmt, de fier, cu un soi de saltele fără paie, cu praf, prin care simţeam fierul şi frigul.
- Detalii
- Scris de Pr. Dimitrie Bejan
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din "Valea Neagră" sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunţită percheziţie de către ostaşi. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ţine de faţă cu aceştia, predica zilei:
- Detalii
- Scris de Pr. Liviu Brânzaș
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
În singurătatea de la celula 7, începe o nouă epocă de efervescenţă sufletească. Acum totul începe să fie foarte clar. Parcă mi s-a ridicat un văl de pe creier. Percep frumuseţea Creştinismului cu toată intensitatea. Simt un impuls masiv de a mă dărui slujirii lui Hristos.
- Detalii
- Scris de Remus Radina
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
Am fost duşi la penitenciarul de pedeapsă „33", din interiorul lagărului „Poarta Albă" şi am fost închişi în prima celulă de pe partea stângă. în celulele de vis-a-vis se aflau cei 15 colegi, aduşi tot în lanţuri din brigăzile ”0” de la Peninsulă, la începutul lunii Noiembrie.
***
Gardienii ne-au prins că vorbeam de la o celulă la alta. Am fost scoşi toţi în curte şi întrebaţi cine a vorbit. Am asistat atunci la o scenă care mi-a umplut inima de bucurie: cu un zornăit ascuţit de lanţuri, toţi cei 22 am făcut un pas înainte!
- Detalii
- Scris de Remus Radina
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
La proces, la ultimul cuvânt, am acuzat regimul că nu respectă drepturile omului. Mi s'a dat pe loc pedeapsa maximă: zece ani.
Avocatul angajat de familie a făcut recurs şi s'au mai redus patru ani.
- Detalii
- Scris de Aurel Vişovan
- Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori
- Categorie: Prăznuirea sărbătorilor
Începuse să-mi fie greu, foarte greu. Colegii mei plecau dimineaţa la lucru, dar eu eram obligat să stau la pat, cutranspiraţia specifică bolii. [Aurel Vișovan se afla în domiciliu forțat, așa cum erau obligați marea majoritate a deținutilor politici după iesirea din închisoare n.n]
Comemorari recente
-
22 Septembrie Elena Bagdad 84 de ani de la
trecerea la Domnul -
23 Septembrie Pr. Vasile Pătrașcu 17 de ani de la
trecerea la Domnul -
24 Septembrie Pr. Ioan Băldescu-Popescu 71 de ani de la
trecerea la Domnul -
25 Septembrie Nicolae Purcărea 8 de ani de la
trecerea la Domnul -
26 Septembrie Filofteia Bășoiu 34 de ani de la
trecerea la Domnul -
27 Septembrie Pr. Adrian Făgețeanu 12 de ani de la
trecerea la Domnul -
27 Septembrie Traian Murariu 71 de ani de la
trecerea la Domnul -
28 Septembrie Pr. Ștefan Marcu 34 de ani de la
trecerea la Domnul
- "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan