Prăznuirea sărbătorilor

Detalii

Scris de ÎPS Bartolomeu Anania

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

Se apropiau Sărbătorile. Într-o bună zi am fost chemat în biroul comandantului.

– Ascultă, părinte, dumneata ești singurul popă în pușcăria asta. Vreau să profit de ocazie și să am slujbă de Crăciun.

I-am explicat că eu nu sunt preot, ci numai diacon.

– Diacon-nediacon, mie să-mi faci slujbă de Crăciun! Acolo, în țarc!O să ia parte toți deținuții și corpul de gardă. Și să predici despre Nașterea Domnului și pacea de sus. I-am spus lui Teofănescu să-mi facă un cor de colinde, cu legionarii lui. Le-am dat ce trebuie, să facă și ostea. Și dumneata să-mi spui ce-ți trebuie, și dau ordin să ți se aducă.

Detalii

Scris de Valeriu Gafencu

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste! Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg.

Detalii

Scris de Adrian Nicolae Petcu

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

Pe măsură ce trec tot mai mulţi ani de la căderea comunismului parcă amintirile despre suferinţele din timpul persecuţiei ateiste sunt tot mai eludate. Sunt tot mai uitate faptele mărturisitorilor creştini autentici (nu ideologici!) demne de a fi comparate cu cele din perioada creştinismului primar. Multe dintre aceste secvenţe din vremea persecuţiei comuniste par de neimaginat, atunci când le lecturăm din memorialistica ce ne-a rămas. Dar aşa s-au întâmplat, iar acestea sunt întărite fie de alte izvoare memorialistice, fie de cele documentare. Pentru că suntem în pragul marelui praznic al Naşterii Domnului, am găsit potrivit să ne amintim cum se împărtăşeau deţinuţii din temniţa Piteştiului de Crăciunul lui 1949, prin amintirile lui Ioan Ianolide, un profund trăitor creştin: "Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti. Dormeam câte doi într-un pat strâmt, de fier, cu un soi de saltele fără paie, cu praf, prin care simţeam fierul şi frigul.

Detalii

Scris de Pr. Dimitrie Bejan

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din "Valea Neagră" sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunţită percheziţie de către ostaşi. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ţine de faţă cu aceştia, predica zilei:

Detalii

Scris de Pr. Liviu Brânzaș

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

În singurătatea de la celula 7, începe o nouă epocă de efervescenţă sufletească. Acum totul începe să fie foarte clar. Parcă mi s-a ridicat un văl de pe creier. Percep frumuseţea Creştinismului cu toată intensitatea. Simt un impuls masiv de a mă dărui slujirii lui Hristos.

Detalii

Scris de Remus Radina

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

Am fost duşi la penitenciarul de pedeapsă „33", din interiorul lagărului „Poarta Albă" şi am fost închişi în prima celulă de pe partea stângă. în celulele de vis-a-vis se aflau cei 15 colegi, aduşi tot în lanţuri din brigăzile ”0” de la Peninsulă, la începutul lunii Noiembrie.

***

Gardienii ne-au prins că vorbeam de la o celulă la alta. Am fost scoşi toţi în curte şi întrebaţi cine a vor­bit. Am asistat atunci la o scenă care mi-a umplut ini­ma de bucurie: cu un zornăit ascuţit de lanţuri, toţi cei 22 am făcut un pas înainte!

Detalii

Scris de Remus Radina

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

La proces, la ultimul cuvânt, am acuzat regimul că nu respectă drepturile omului. Mi s'a dat pe loc pedeap­sa maximă: zece ani.

Avocatul angajat de familie a făcut recurs şi s'au mai redus patru ani.

Detalii

Scris de Aurel Vişovan

Categoria părinte: Viaţa duhovnicească din închisori

Categorie: Prăznuirea sărbătorilor

Începuse să-mi fie greu, foarte greu. Colegii mei plecau dimineaţa la lucru, dar eu eram obligat să stau la pat, cutranspiraţia specifică bolii. [Aurel Vișovan se afla în domiciliu forțat, așa cum erau obligați marea majoritate a deținutilor politici după iesirea din închisoare n.n]