Înălțarea Domnului”Iată-ne reîntorşi acasă. Aiudul este, de fapt, casa noastră. Aici suntem noi înşine. Sunt convins că va veni o vreme când va constitui un titlu de onoare şi nobleţe naţională când cineva va spune: “Şi tatăl meu a fost la Aiud!”.”1... și iată că astăzi, de praznicul Înălțării Domnului, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește și pomenește pe toți eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român... deci îi sărbătorește implicit și pe eroii credinței care au pătimit în timpul cruntei prigoane comuniste. Și când vorbim despre martirii din timpul golgotei comuniste nu ne gândim doar la cei care au pătimit în temnițele din țară, ci începem cu eroii care au luptat împotriva comunismului în Cel de-al II-a Război Mondial, apoi ne gândim la martirii români basarabeni care au murit în diverse masacre locale precum cel de la Fântâna Albă, apoi pomenim pe cei mulți și neștiuți deportați în lagărele sovietice, precum Vorkuta, Astrahan sau Oranki, apoi îi cinstim pe cei care au murit în temnițele din țară; pe cei uciși în reeducările de la Pitești, Gherla și Canal, pe cei exterminați prin muncă forțată la Canal, Cavnic și Baia Sprie și apoi pe cei lăsați să moară în agonie la Târgu Ocna, Miercurea Ciuc, Aiud, Jilava, Galați ori Sighet, apoi îi comemorăm pe luptătorii anticomuniști din munți, apoi pe țăranii care s-au opus colectivizării și sfârșim cu a-i cinsti pe martirii lui Hristos de la Revoluția din decembrie '89. Un lung șir de martiri, cărora le datorăm tot ce avem mai scump ca oameni: libertatea și identitatea noastră creștină.

Cred că uneori ne plângem nejustificat de mult că astăzi nu mai avem modele de urmat, pentru că iată, avem mii și mii de exemple ale curajului, ale demnității și ale sfințeniei, modele care sunt mereu vii și actuale, așteptând doar să fie cunoscute și urmate: tineri și bătrâni deopotrivă, bărbați și femei, țărani și intelectuali, laici și clerici, ei sunt tot ce a dat mai bun acest neam pentru veșnicie.

Totuși, este de trebuință să amintim că există deosebiri între eroii neamului și martirii/mucenicii lui Hristos. Eroul este prin excelență un luptător care își pune viața pentru apărarea integrității teritoriale sau pentru întregirea neamului. Lupta  eroului, se dă mai mult în planul lumii acesteia, pe orizontală. În schimb, martirul este un martor al lui Hristos, un mărturisitor al lui Dumnezeu, a cărui unică armă este credința iar lupta sa este una prin excelență pe verticală. Împreună, lupta eroilor și a martirilor dată atât pe coordonatele orizontalei și ale verticalei, simbolizează crucea acestui neam, pe care ei s-au răstignit, câștigând viața de veci. Dar pentru că neamul acesta românesc este în esență creștin, eroii neamului sunt într-o măsură și martiri ai lui Hristos, iar martirii lui Hristos sunt într-o măsură și eroi ai neamului. Pe scara timpului, Hristos Domnul le-a împletit destinele, într-o nevăzută frânghie a jertfei, ce se înalță până în Împărăția Cerurilor. Iar dacă ne vom ține tare de această frânghie, și vom începe a ne înălța pe ea, vom auzi bătând clopotele veșniciei, chemarea la Hristos... întoarcerea la Hristos, singura soluție viabilă de ieșire din impas a acestui popor.

Și eroii noștri, cei mai mulți dintrei ei, zac în anonimat, dar nu sub lespezile de piatră și mormanele de moloz ci sub lespezile nepăsării noastre. Au trecut peste douăzeci de ani de la căderea regimului comunist și încă avem eroi și martiri ”criminali de război”. Da... un Iuliu Maniu sau un Mircea Vulcănescu sunt oficial ”criminali de război”. Dar în schimb se vorbește cu ostentație de ”eroii” luptători din Afganistan sau Irak. Și din păcate, suntem nevoinți să amintim că nu întotdeauna eroii decretați de Armata Română sau de trusturile de presă, sunt aceeași cu eroii pe care îi cinstește Biserica. Soldații care nu luptă pentru ”apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român”, ci luptă pentru cauze străine Bisericii, sunt doar eroi ideologici ai acestei lumi. Și comuniștii au avut ”eroi” ai revoluției proletare care au fost cinstiți cu mare aplomb în timpul domniei ideologiei pentru care și-au dat viața. Desigur, acei ”eroi” au fost defapt tirani ai umanității. Cu toate acestea, deși eroii autentici ai neamului sunt în continuare decretați ”bandiți”, ”fasciști” și ”criminali”, în conștiințele noastre le purtăm evlavie și recunoștință veșnică. Condamnările lor nedrepte, cu nedreptate strigătoare la cer, la zeci de ani de închisoare sau moarte, este dovada de netăgăduit că ei au urmat lui Hristos, după cum Însuși Mântuitorul dă mărturie că ”dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”2 Și de aici înțelegem că procesele de mascaradă ale comunismului, în care au fost condamnați eroii și martirii neamului din secolul XX, au fost defapt o reitare în masă a procesului și condamnării lui Hristos Dumnezeu la moarte. Hristos a fost incomod lumii acesteia pentru că a condamnat păcatul din ea. Ei, cei pe care îi cinstim astăzi, au fost incomozi lumii acesteia, pentru că au făcut același lucru ca și Hristos. De aceea partea lor este cu Hristos iar lumea rămâne cu crizele ei până se întoarce la Hristos.

Și în ciuda tuturor nedreptăților suferite, eroii și martirii noștri sunt fericiți în veșnicie căci ”fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”3. Așa încât ”dăm slavă lui Dumnezeu că pe pământul țării acesteia au crescut atâția martiri, pământul țării noastre este plin de martiri, în toată istoria noastră, până în vremurile noastre. Asta ne obligă foarte mult pe noi. Va veni vremea să se afle tot șirul acesta al martirilor, de la cei de demult, până la aceștia care au trăit în vremea noastră, și iată, încet-încet se descoperă o mulțime de lucruri... Pământul din jurul închisorilor și alte locuri din țară sunt pline de oseminte știute și neștiute ale celor care au fost uciși și care au mărturisit pe Hristos până în ultima clipă.”4


1. Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă, Editura Scara, 2001

2. Ev. Ioan 15:19-20

3. Ev. Matei 5:6

4. Pr. Constantin Voicescu - Un duhovnic al cetății, Editura Bizantină, București 2002, pag. 187

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii