Închisori şi locuri de prigoană
Prigoana comunist-ateistă
Nicolae Moromete (Maromet)
- Detalii
- Categoria părinte: Torționari și prigonitori
- Categorie: Nicolae Moromete (Maromet)
Nicolae Moromete a fost unul dintre cei mai sălbatici şi violenţi comandanţi de penitenciar ai regimului comunist, intrat în memoria deţinuţilor politici sub numele de „Maromet - bestia cu chip de om” de la Jilava, Văcăreşti, Caransebeş, Galaţi şi Chilia Veche.
Nicolae Moromete s-a născut pe 13 mai 1912, într-o familie de ţărani săraci, în comuna Valea Ungureni - Piteşti. A făcut cinci clase primare şi s-a angajat ca măturător, apoi om de serviciu la Primăria Bucureşti, unde va lucra până în anul 1941, când a fost mobilizat şi trimis pe frontul de est.
- Detalii
- Categoria părinte: Torționari și prigonitori
- Categorie: Nicolae Moromete (Maromet)
Pentru a putea stăpâni, conduce şi teroriza poporul, comuniştii s-au servit de elemente de cea mai joasă speţă, de drojdia şi scursura acestui neam. Un exemplu elocvent este Maromet, care a ajuns în timpul comunismului comandantul celei mai sălbatice închisori, Jilava, cunoscut ulterior printre cei mai sângeroşi torţionari comunişti. Înainte, fusese om de serviciu la primăria Sectorului Negru Bucureşti - pe atunci, capitala fiind împărţită pe sectoare, în culori - galben era centrul, iar pentru celelalte sectoare fiind verde, roşu, albastruşi negru.
- Detalii
- Categoria părinte: Torționari și prigonitori
- Categorie: Nicolae Moromete (Maromet)
N-AVEA CATEDRĂ, nici ţinută de belfer, cu cravată şi costum nemțesc uzat, „dascălul" nostru, Maromet.
Avea, în schimb, o puşcărie la îndemânâ – cea mai mare din ţară: Jilava – şi-n mână, în loc de catalog şi de condei, o coadă de sapă căreia cei ce facuseră cunoştinţă cu ea îi spuneau argumentul Știintific sau știința omenirii; şi nu degeaba, căci...Perchiziţiile şi pedepsele, în universul carceral al Jilavei, se făceau din te miri ce motive: un ac de os înfipt – ca să fie ascuns – în cine ştie ce rever de zeghe (cusutul fiind interzis în Jilava), un blacheu de gheată ascuţit pe cine ştie ce piatră furată din curte cu ocazia unui mers la grefă, eventuale tăbliţe de săpun pe care se putea scrie chiar şi cu unghia, sau cărţi de joc făcute din aşchii subţiri de lemn, smulse din priciurile suprapuse (se juca chiar şi poker, pe mâncare sau pe haine, nu însă pe organe sau membre, ca în URSS).
Comemorari recente
-
11 Aprilie Pr. Vasile Serghie 16 de ani de la
trecerea la Domnul -
12 Aprilie Constantin Gane 59 de ani de la
trecerea la Domnul -
13 Aprilie Gheorghe Stănică 9 de ani de la
trecerea la Domnul -
16 Aprilie Alexandru Ghica 39 de ani de la
trecerea la Domnul -
17 Aprilie Justina Constantinescu 38 de ani de la
trecerea la Domnul
- "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan