In inchisoare rugaciunea era singura hrana, singurul motiv de supravietuire. In inchisori a fost un regim de exterminare, in primul rand cu o foame nemaiintalnita, eram uscati, aschie. M-au bagat, adesea la racitor, unde era moarte sigura.

Eram intr-o haina subtire si ne bagau iarna; acolo era primejdie si vara.

Racitorul era o celula frigorifera, ciment peste tot, inalta de cinci metri; nu aveai voie sa stai jos; puteai sa stai pe putina de necesitati de la 10 seara la cinci dimineata; in rest trebuia sa stam in miscare. Noi nu aveam putere nici sa suflam. Am avut momente foarte interesante acolo, aveam o curiozitate binecuvantata sa vad cum iese sufletul; nu a iesit. Ultima condamnare la racitor a fost de sapte zile, dar m-au tinut numai cinci pentru ca multi au murit. Eram controlati des daca traim. Eram fiecare in celula noastra. Daca era inca unul era bine pentru cate mai lipeam unul de altul, ne mai incalzeam. Sunt sigur ca ingerii din ceruri erau gelosi pe noi pentru ca ei nu au aceasta suferinta dincolo de firea noastra.

S-au intamplat multe lucruri, semne care sunt greu de spus. Nu se pot spune. Lucrurile acestea daca s-au intamplat, cel dintai lucru pe care trebuie sa-l respecti este sa nu vorbesti pentru ca le iei toata frumusetea duhovniceasca. S-a vazut ca Dumnezeu este alaturi de noi.

Dar nu se poate fara jertfa. Nu se poate fara cruce; asta a fost, asta o recomand si asa vreau cu orice chip sa traiesc. Si cruce inseamna sa duci ce nu-ti convine. Marea gresala a oamenilor in lume este ca nu suporta suferinta si nu inteleg ca este singura actiune, singura preocupare, singura traire impotriva tot ce este rau de sub patronarea diavolului.

Prin Cruce a mantuit lumea Hristos. Crucea este cel mai laudat lucru al pamantului. Cand Mantuitorul era pe lacul Ghenizaret si a spus ucenicilor sai ajunga la tarm cu corabia, a inceput o furtuna mare si mari valuri acopereau corabia; ucenicii erau disperati si au spus scoala Doamne ca pierim. Au stat valurile la porunca Mantuitorului si le-a spus: n-am dat  eu porunca bine? am dat-o bine, dar vroiati fara valuri, vroiati fara jertfa, vroiati fara cruce.

Asta spun: cine fuge de prigoana fuge de Dumnezeu, zice si Sfantul Teodor Studitul.

Si repet: Biserica are nevoie de prigoane, pentru ca te trezeste, te tine prezent si e lupta.

Avem pe Maica Domnului, avem inger pazitor, avem cunostinta mare, putem fi dumnezei dupa har. Orice clipa poate fi un timp grozav de important pentru mantuirea noastra si daca nu traim clipa prezenta nu o traim nici pe urmatoarea si asa mai departe.

Deci prezenta continua, nu ma refer la nevointe ci sa arda inima in noi cu orice chip. E singurul timp pe care il avem, fiind considerat cel mai mare dar de la Dumnezeu faptul ca traim.

(Pr. Arsenie Papacioc)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii