Maica Domnului cu Sfinții Închisorilor... și am constatat că suntem de-abia la începutul demersului ce s-ar cuveni a fi făcut pentru martirii secolului XX trecuți prin cele trei cunoscute prigoane: carlistă, antonesciană și mai ales comunistă. Suntem departe, foarte departe de a alcătui o lucrare vrednică de frumusețea duhovnicească a celor pe care ne străduim să-i cinstim. Dar cu mila lui Dumnezeu și ajutorul vostru, al tuturora, sperăm să ne ridicăm la așteptările care se cer. Pentru că a trecut un an de când vă înștiințam de apariția acestui proiect, vom face în continuare o...

Scurtă rertospectivă a anului

În tot acest timp am reușit să îmbogățim site-ul cu mult mai multe chipuri de mărturisitori, 18 la număr în lista principală și peste 50 în categoria ”alți mărturisitori1. Aceștia din urmă nu sunt mai puțin importanți decât cei din lista mare, ci materialele despre ei sunt singulare, pentru moment. Deci îi deosebim din motive organizatorice însă odată ce vom selecta mai multe informații, vor fi așezați în lista principală.

Știm că mulți dintre dumneavoastră sunteți nerăbdători să vedeți pe site și materiale despre mărturisitori care încă mai sunt în viață dar rugăm să aveți răbdare pentru că până la urmă nu vom trece cu vederea pe nimeni. Pur și simplu ne concentrăm atenția pe mărturisitorii trecuți la Domnul, care nu au fost promovați suficient dar care merită din plin să fie scoși din anonimat.

În decurs de un an am avut bucuria de a aduce mai multe evocări din literatura de detenție, despre mărturisitorii deja existenți. O parte din aceste mărturii le-am publicat pe prima pagină, altele urmează să fie semnalate mai bine, odată cu comemorarea mărturisitorilor în cauză. Literatura de detenție este principala noastră sursă de cercetare, astfel încât am început să ne concentrăm aproape toate eforturile în această direcție. Tot din acest motiv am hotărât ca în perioada următoare să extragem toate evocările din toată literatura de detenție românească, până la epuizarea acestei surse.

Deasemenea, am selectat material fotografic mai mult, cu toate că momentan doar o parte este accesibil pe site. Oricum, mult mai mult decât la apariția site-ului. Fotografiile mărturisitorilor sunt un element foarte important în demersul nostru deoarece chipurile mărturisitorilor au menirea de a ne apropia mai mult de cei pe care îi cinstim, de a ni-i face mai familiari.

Pe această cale, facem rugăminte către toți cei care au posiblitatea de a ne trimite fotografii ale mărturisitorilor, în format electronic. Cred că ar fi o mare bucurie să putem vedea cu toții mai multe fotografii, care să ne sporească evlavia. În plus, dorim ca acest demers să fie unul de cursă lungă, bine făcut, dar pentru asta avem nevoie de sprijin.

Precizăm și faptul că lucrarea aceasta nu este lipsită de ispite așa încât uneori am greșit, poate din slăbiciune, poate din neatenție sau poate din neștiință, căci oameni  suntem. De aceea ne cerem iertare pentru eventualele tulburări pricinuite. Mulțumim tuturor acelora care ne-au sfătuit și ne-au sprijinit cu cele mai bune intenții.

În tot acest răstimp s-au conturat și câteva gânduri/opinii despre subiectul general al noilor martiri, pe care vi le împărtășim în speranța de a ne îmbogăți cu toții din experiențele acumulate:

Privirea individuală a martirilor

După cum se poate lesne observa, mulți dintre martirii prezentați în cadrul proiectului ”Fericiți cei prigoniți”, au viața sintetizată fragmentar, cu accentul pus în perioada detenției. Chiar dacă perioada detenției a fost cea mai roditoare în plan duhovnicesc, nu este nici pe departe suficient să ne rezumăm doar la această perioadă ca să nu le prezentăm viața martirilor în mod trunchiat și astfel să-i înțelegem doar parția. Au fost și încă sunt destui mărturisitori care au ieșit vii din temniță și trebuie să le cercetăm întregul curs al vieții. Un alt motiv, capital am zice, pentru care se cade să facem asta, este de a-i deosebi pe mărturisitori de restul foștilor deținuți politici care nu și-au sfințit crezul de viață. Nu toți cei care au trecut prin temniță s-au ridicat la demnitatea de mărturisitori. Pentru unii temința a fost probă de poticnire, pentru alții a fost chilie de sfințire. Trebuie să facem deosebiri clare între cei care au suferit pe considerente strict politice și cei care au suferit pentru Hristos. Trebuie să facem deosebire între cei care au rămas statornici în credință până la sfârșitul vieții și cei care nu. Iar aici avem cazuri și cazuri.

Ca să înțelegem mai bine rostul acestei deosebiri aducem în discuție cazul de tristă amintire al lui Gheorghe Vasîi. Puțini sunt cei care știu că Gheorghe Vasîi, a fost nu doar celebrul mentor al sectei ”Rugul Aprins” de la Brăila ci a fost cândva și membru al autenticei mișcări isihaste ”Rugul Aprins al Maicii Domnului” de la Antim2. Dacă am privi fragmentar viața lui Gheorghe Vasîi, cu accentul pus în exclusivitate pe viața de temniță, am putea trage concluzia pripită că a fost și el un mărturisitor care a pătimit pentru Hristos, demn de cinstire. Și totuși, Gheorghe Vasîi va avea să cadă mai târziu în grave erezii, iar mai apoi își va lua viața din pricina disperării, asemenea lui Iuda. Deci iată cum privirea fragmentară a oamenilor este insuficientă și ne poate pune în fața celor mai neplăcute surprize.

Și din păcate, Gheorghe Vasîi nu este singurul exemplu de acest fel, ci doar unul ușor de sesizat. Cazuri sunt destule, mai mult sau mai puțin evidente. De aceea avem nevoie de mare atenție și mai ales de o cercetare cât mai cuprinzătoare a înaintașilor chemați la răstignire pe golgota neamului, pentru a ne încredința de cei care au rămas statornici în credință până la sfârșitul vieții.

De aceea, din marea de foști deținuți politici urmărim să aflăm ce fel de oameni au fost înainte de întemnițare, în timpul întemnițării și după întemnițare, până la trecerea la cele veșnice, pentru a ști care sunt vrednici de cinstire. În acest sens urmărim strângerea de materiale documentare după pe următoarele criterii:

a) ce au spus despre mărturisitori cei care i-au cunoscut în temniță (mărturisitori la rândul lor sau nu);

b) ce scrieri au lăsat în urmă mărturisitorii (cei care au reușit să lase ceva în scris);

c) ce au spus mărturisitorii despre ei înșiși în legătură cu perioada de temniță (cei care și-au scris memoriile);

d) ce au spus rudele și toți cunoscuții despre mărturisitorii care au mai reușit să iasă din temniță;

e) ce au spus prigonitorii și delatorii despre mărturisitori (măsuri represive și note informative din dosarele penale);

Abia după ce vor fi sintetizate toate aceste surse de informare, vom avea imaginea de ansamblu a vieții martirilor noștri, pe baza cărora cei în drept să o facă, vor putea alcătui mai apoi martirologii.3

Privirea de ansamblu a martirilor

Această perspectivă este esențială pentru că ne va ajuta să înțelegem fenomenul istoric, atât din punct de vedere psihologic și cultural, cât mai ales din perspectiva duhovnicească. Vom înțelege de ce (re)apar prigoanele, cum se instalează și care sunt formele de a le învinge. Vom găsi răspunsuri la întrebările: Cum s-au format duhovnicește mărturisitorii? Cum au depășit tulburările ideologice, inerente Celui de-al II-lea Război Mondial? Care este mesajul lor general pentru generația de azi și de mâine? Ce avem de învățat din experiența lor astfel încât să aplicăm concret învățăturile lor în viața de zi cu zi, pentru a face față ispitelor, ideologiilor nefaste și tuturor provocărilor secolului XXI?

Ca o constantă peste toate acestea rămâne faptul că indiferent de opțiunile politice ale mărturisitorilor și disensiunile formate pe aceste considerente, numitorul comun care i-a unit și care i-a definit a fost credința în Iisus Hristos Domnul! Și cred că avem foarte mult de învățat din unitatea lor de credință, și că aceasta singură este cea care ne unește desăvârșit.

Tendințe (ne)duhovnicești

Am observat în repetate rânduri că există un sentiment de nemulțumire care mocnește în sufletele credincioșilor și anume că ”Biserica nu face mai nimic, sau prea puțin pentru recunoașterea și cinstirea martirilor secolului XX”. Și inevitabil, vina o aruncăm asupra ierarhiei. Recunoaștem că și pe noi ne-a încercat acest sentiment. Însă la o evaluare mai atentă a acestei nemulțumiri vom vedea că această atitudine este greșită, cel puțin parțial. Desigur, cu toții ne-am dori să avem pictate icoane cu ”sfinții închisorilor” și acatiste alcătuite după rânduiala canonică a Bisericii, mai ales că au trecut peste 20 de ani de la căderea comunismului, însă ierarhia singură nu este Biserica așa cum  nici laicatul singur nu este Biserica, ci Biserica suntem toți cei botezați întru Hristos și trăitori în dreapta credință, deci și ierarhi și mireni deopotrivă. De aceea, când ne cuprinde nemulțumirea că Biserica nu face destul pentru cunoașterea și cinstirea martirilor neamului, se cade să ne îndreptăm cu vina mai ales asupra noastră, a mirenilor, căci noi suntem majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii. Și abia acum înțelegem că noi mirenii, nu facem destul pentru martirii noștri.

Și ca să vă convingeți de acest adevăr dureros, intrați vă rugăm într-o biserică și întrebați pe oricine găsiți dacă știe ceva concret despre Valeriu Gafencu. Veți vedea că îi numărați pe degetele de la o mână pe credincioșii care știu câte ceva. Și dacă despre cel mai popularizat dintre sfinții necanonizați încă ai închisorilor, nu știu mai nimic credincioșii, atunci ce să știe despre părinții Florea Mureșan, Ioan Coliță, Toma Gherasimescu sau alte sute de martiri? Nu, nu este numai vina ierarhiei că oamenii din Biserică nu fac eforturi minime de a-și cunoaște martirii contemporani sau măcar amploarea prigoanei sub a cărei umbră s-au aflat, cei de vâsta a doua și a treia. Este trist să constați dimensiunile nepăsării, mai ales când le observi și la cei dragi, tocmai  la aceia care au trecut prin valurile comunismului.

Totuși, analizând evoluția generală a recunoașterii martirilor veacului roșu, este îmbucurător faptul că se manifestă un interes din ce în ce mai mare asupra subiectului, mai ales în rândul tinerei generații. Și în acest sens ne punem mari nădejdi.

Mai mult decât atât, avem motive să ne bucurăm cu toții că demersul cunoașterii mărturisitorilor a început să fie girat de înalți ierarhi ai Bisericii, cum ar fi Mitropolitul Iosif al Bisericii Ortodoxe a Europei Centrale și Occidentale prin ciclul de conferințe Martor, sau Preafericitul Patriarh Daniel, prin demersul ”Memoria Bisericii” din cadrul Ziarului Lumina. Sigur că se poate face mult mai mult, dar aceasta este altă discuție. Important este că există deja un proces de scoatere la lumină a patrimoniului de sfințenie din temnițele comuniste, și că acest proces ia amploare atât la nivelul ierarhiei cât mai ales în rândurile mirenilor.

O altă tendință, cel mai probabil involutară, este de a considera că patrimoniul sfințeniei Bisericii din secolul XX este alcătuit numai din creștinii care au trecut prin temniță, ceea ce nu este tocmai așa. Sigur că majoritatea covârșitoare a mărturisitorilor din secolul XX au suferit prigoană, dar nu toți. Rămâne de cercetat viața pusnicilor din munți și a creștinilor cu viață îmbunătățită care nu au suferit prigoană. Bunăoară părinții Ioanichie Bălan, Serafim Popescu și Teofil Pârâianu nu au trecut prin temniță dar totuși sunt mari figuri duhovnicești ale ortodoxiei din secolul XX. Și câți cuvioși cu viață deosebită nu avem?

Din aceste motive, încercăm să atragem atenția ca la nivel individual să nu fim selectivi cu mărturisitorii lui Hristos, trecând cu vederea sfințenia unor mărturisitori pe considerentul că nu au trecut prin temniță, căci ei toți au fost insuflați și sfințiți de același Duh Sfânt.

Totuși demersul nostru nu este atât de amplu încât să-i cuprindă și pe mărturisitorii neprigoniți, dar nu mai puțin împortanți. Rămâne ca suflete râvnitoare să se aplece cu cercetarea și asupra acestor părinți ai Bisericii și să îi angajeze în evlavia generațiilor viitoare, căci merită din plin.

Un alt aspect important este de a avea cu toții grijă să nu ducerem în derizoriu demersul general de cinstire a mărturisitorilor prin înregimentarea și promovarea lor ideologică. Dar cred că de departe, cel mai important aspect este să ne însușim în viața de zi cu zi, faptele de sfințenie ale noilor martiri, astfel încât evlavia noastră să dea roade duhovnicești. Pentru că nu-i așa?... degeaba vobim de martiri, de faptele lor minunate, de minunile petrecute în temniță dacă toate acestea nu ne înduhovnicesc în mod concret. Să vadă cei mai puțin sensibili față de acest subiect cum evlavia noilor martiri este aducătoare de sfințenie în viața noastră, și negreșit îi vom câștiga prin aceasta și pe ei.

Speranțe de viitor

Credem că unul dintre cele mai importante obiective ale ortodoxiei este de a dezgropa din uitare și nepăsare patrimoniul de sfințenie și demnitate al Bisericii și al neamului românesc.

Sperăm ca prin această platformă să putem prezenta în continuare, constant și cu promtitudine, imaginea de ansamblu a lucrării duhovnicești ce ține de martirii neamului. Lucrul acesta ne va ajuta să înțelegem mai bine că lucrările noastre individuale, fie că suntem editori, prezentatori TV, istorici, preoți, călugări sau ierarhi, sunt parte integrantă din planul cel mare al lui Dumnezeu care pe toate le ocârmuiește cu minunată înțelepciune. În acest sens, sperăm ca demersurile din partea mirenilor cu cele din partea clericilor să se împletească armonios ca ițele unei frânghii, ca să mărturisim cu toții în același duh și cu aceeași statornicie. Lucrul acesta este pe cât de necesar, pe atât de firesc.

Încheiem aici gândurile noastre adunate peste an, precizând că subiectul față de martirii neamului nu este nici pe departe epuizat și suportă mult mai multe unghiuri de abordare dar sperăm că aceste câteva aspecte aduse la cunoștință să redea esențialul din momentul prezent.

Pentru orice nelămurire ori sugestie, vă stăm la dispoziție cu frățietate sperând într-o împreună lucrare care să se ridice la chemarea testamentară a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ”Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții”. (Ioan 13, 34-35)

Bucuria Maicii Domnului peste voi toți!

(Echipa Ortodoxia Tinerilor)


1. Articolele din această categorie sunt preluate în cea mai mare parte din secțiunea ”Memoria Bisericii” a Ziarului Lumina.

2. Vezi ”Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim la Aiud”, de Mihai Rădulescu, București, anul 2008, pag. 216 (ediția a II-a, varianta electronică)

3. Un proces mult mai simplu, este cel al martirilor care au murit cu moarte mucenicească, aici nefiind nevoie decât de câteva condiții elementare (prigonirea pe motive de credință și statornicia credinței în fața morții).

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Valerica » 23-06-2014 12:15

Buna ziua dragii mei !
Doresc sa va fac niste precizari in baza cu acest articol ; vedem caci vorbiti despre miscare Rugul Aprin ...dar nu aveti nici un fundament si nici date corecte,aceasta ma face sa cred caci vorbiti "din AUZITE "!
In primul rand ... Gheorge Vasii ...nu exista in miscarea Rugului Aprins ...cred ca doreati sa puneti : PARINTELE GEORGE VASII !
In al doilea rand ... SFINTIA SA ...NU S-A SINUCIS ...CU PUR SI SIMPLU SA LASAT UCIS DE MISEI ! TOTUL INSCENAT CAT SE POATE DE MULT CA SA NU SE POATA GASI ADEVARATII ASESINI ; dar toti care am cunoscut sau cunoastem MISCAREA RUGULUI APRINS ...STIM ADEVARUL SI LASAM IN MAINILE LUI DUMNEZEU DREPTATEA SI JUDECATA !
Deci , in baza necunoasterii de care dati dovada prn acest articol , SOLICITAM RECTIFICAREA SAU STERGEREA SA, pai nu este elaborat cu adevar si cunoastere !
Va rog sa imi iertati insistenta,si cu mare drag cer Binecuvantarea PARINTELUI GEORGE VASII SI A MAICUTEI VERONICA DE LA VLADIMIRESTI , sa fie peste voi toti, dragii mei !

Valerica

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#2 Dan » 24-06-2014 11:22

Doamnă Valerica, în cazul de față nu noi dăm dovadă de necunoaștere, ci dumneavoastră faceți proba că vă aflați într-o gravă eroare sufletească.
George Văsîi nu a fost niciodată preot în Biserică. Nu a fost hirotonit de niciun episcop din Biserică, nu a slujit pe seama niciunei parohii și prin urmare nu are cum să fie ”părinte”. Biserica Ortodoxă Română nu l-a investit pe George Văsâii cu nicio sfântă taină a preoției. Altfel l-ar fi caterisit demult pentru secta pe care a întemeiat-o.
În al doilea rând, George Văsîi chiar a făcut parte din mișcarea Rugul Aprins, în calitate de student. Desigur, într-un fel aveți și dumneavoastră dreptate: nu a făcut parte doar din mișcarea Rugul Aprins a părintelui Daniil Sandu Tudor... ci și din propria sectă ”Rugul Aprins” (o imitație a originalului), unde s-a și autodeclarat ”părinte”, înșelând și rupând sufletele naivilor din Sfânta Biserică.
În al treilea rând, George Văsîi chiar s-a sinucis, dovadă ultimă și incontestabilă a propriei înșelări sufletești de care suferea încă din închisoare, de când s-a apucat de spiritism (o spune chiar el în cartea de memorii). Dacă ”s-a lăsat ucis de mișei”, atunci ar fi trebuit ca în urma investigațiilor să reiasă că a fost ucis și să se găsească probe materiale că moartea a fost mijlocită de terțe persoane chiar dacă ”acele persoane” nu au fost găsite. Desigur că nu s-a găsit nimic din toate acestea pentru că George Văsîi s-a sinucis, așa cum pățesc toți cei care persistă în înșelare și mai ales în spiritism.
Deci nu avem doamnă Valerica ce să rectificăm că am rectifica cu dragă inimă dacă adevărul ar fi altul, mai frumos. Însă nu este altul decât acesta. Este un adevăr dureros, tulburător, tragic. Credeți-mă că mă doare inima pentru George Văsîi și destinul său. Un om care a dorit să-i urmeze lui Hristos s-a rătăcit de la Cale, a persistat în înșelare, i-a înșelat și pe alții printre care și Maica Veronica, dar și dumneavoastră.
Vă rog cu toată buna intenție și cu toată buna-voință să reveniți în sânul Bisericii, să mergeți la spovedit la preoții Bisericii, la Biserica din care a făcut parte și George Văsîi cândva.
Maica Veronica și-a repudiat scrierile eretice și s-a împăcat până la urmă cu Dumnezeu și Biserica. Vă rog să-i urmați pilda de întoarcere, de recunoaștere a greșelilor și de îndreptare.

Nu este mântuire decât în Biserică. Gândiți-vă la sufletul dumneavoastră, la veșnicia dumneavoastră și poate chiar la familia dumneavoastră. Dacă sunteți creștină atunci înseamnă că ați fost botezată în Biserică. Deci ascultați de predania Bisericii, cea care v-a deschis calea mântuirii, ascultați de preoții ei, de învățăturile sfinților ei.
Vă rog mult, reflectați la ceea ce v-am spus. V-am spus toate acestea pentru că îmi pasă de dumneavoastră ca om.
Domnul să vă aibe în pază!

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#3 Valerica » 24-06-2014 13:29

Doamne ajuta dragii mei ,
Nu voi intra in mai multe detalii nici nu voi da probe dar mai ales nu ma voi contrazice cu dumneavoastra. Ajunsa la concluzia ca nimic voi schimba , las aceasta situatie in mainile Domnului nostru Iisus Hristos,caci El a fost Maestrul si Invatatorul , Parintelui George Vasii si a Maicutei Veronica de la Manastirea Tudos Vladmiresti;
Dar, acum va rog sa ma iertati caci va voi contrazice in faptul care ati expus mai sus : "Maica Veronica și-a repudiat scrierile eretice și s-a împăcat până la urmă cu Dumnezeu și Biserica. Vă rog să-i urmați pilda de întoarcere, de recunoaștere a greșelilor și de îndreptare."
Nu , domnul meu drag , Maicuta Veronica niciodata , in nici un moment nu a repudiat MAREA LUCRARE DUMNEZEIASCA DE LA VLADIMIRESTI , in care a participat , PARINTELE IOAN IOVAN , PARINTELE SEBASTIAN DE LA COROD SI SFINTIA SA PARINTELE GEORGE VASII (care nu sa proclamat singur preot ... ci lumea care la cunoscut la proclamat "PARINTE , INVATATOR ,MAESTRU AL INVATATURII CRISTIANE )
Cum am insistat in esajul anterior , va rog sa-mi iertati insistenta si INCAPATANAREA de a continua pe ceia ce, CATIVA DIN DUHOVNICII BISERICESTI DENOMINEAZA CA "PIERDERE SPIRITUALA" ...tin sa punctualizez caci eu eram o SLUJITOARE A FORMELOR (adica ma inchinam si mergeam din cand in cand la Sf.Biserica cu credinta ca DUMNEZEU IMI IARTA PACATELE, NIMIC MAI MULT ! ...insa ...am cunoscut pe Sfintia Sa George Vasii , MARE MISTIC INTRODUS IN RUGACIUNEA INIMII , CARE NE-A INVATAT SI IN ZIUA DE ASTAZI NE INVATA SA TRAIM PRECUM CUVANTUL LUI HRISTOS , DAR MAI ALES CUM SPUNE SI PARINTELE DANIIL DE LA RARAU : (maestru spiritual al Parintelui George Vasii , care SUB SFANTA TAINA LA CALUGARIT)
"De ce vă mărginiţi la forme? Intraţi în „cămara cea dinlăuntru” a sufletului şi Îl veţi găsi acolo pe Hristos, Lumina Lumii, căci El a spus:
„ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR ESTE ÎNLĂUNTRUL VOSTRU!”
deci: Cercetarea este o lucrare a facultăţii noastre gânditoare şi anume a RAŢIUNII noastre.
Dar RAŢIUNEA – STUDIUL – CERCETAREA nu este decât o treaptă, prima şi cea mai importantă treaptă, căci în cercetare este începutul, care ne face să putem ajunge la Iubire.
Iată deci MUNTELE TABORULUI! Ca să ajungi la Lumină, la Iubire, trebuie să cercetezi, să meditezi, să intri în contemplaţie şi apoi abia să cunoaştem bucuria CANDELEI ce arde, căci untdelemnul este meditaţia iar flacăra: ”rugăciunea” - contemplaţia…
„Sunt unii care fac sute de metanii, aprind zeci de lumânări, fac zeci de Acatiste, zeci de catisme şi câte feluri de rugăciuni!... Zadarnic! Acela este un rob formelor şi literelor şi credinţa lui este greşită, căci crede că în cantitate ne mântuim…
„NU ÎN CANTITATE CI ÎN CALITATE ESTE IZVORUL LUMINII”!
Deci , dragul meu domn , cu tot respectul si gandurile bune care le meritati,dar mai ales cu multa multumire caci mi-ati raspuns cu toata inima dar si cu cele mai bune intentii, permiteti-mi SA VA MULTUMESC SI SA CER BINECUVATAREA PARINTELUI GEORGE, atat pentru dumneavostra cat si pentru familia intreaga!

Daca aveti timp si doriti sa mai schimbam idei eu cu mare drag astept sa ma contactati la emailul care va apare;

Doresc sa va mai fac o cerere, as vrea ca acest mesaj sa apara precum raspunsul meu, pai SUSTIN dar mai ales CONFIRM Sfintenia Marelui Maestru George Vasii !

Valerica

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#4 Dan » 24-06-2014 14:47

Doamnă Valerica, eu nu mă aștept să ajung la vreun consens cu dumneavoastră dar îmi fac o datorie de conștiință, ca față de un suflet aflat în nevoie. Și credeți-mă, aveți nevoie să reintrați în sânul Bisericii și să vă lepădați de toate înșelările ”părintelui” George Văsîi, ale maicii Veronica și ale părintelui Sebastian Dediu de la Corod, căci vorbesc în cunoștință de cauză.

După cum spuneam Maica Veronica și-a repudiat scrierile eretice, și desigur că aici este vorba despre acele cărți scrise dimpreună cu George Văsîi cum ar fi ”Cercetări în lumea nevăzută”.
Lucrarea de la Vladimirești a maicii Veronica, făcută împreună cu părintele Ioan Iovan este altceva. Să nu putem semnul egalității între o lucrare săvârșită în sânul Bisericii cu o lucrare demonică. La Vladimirești maica Veronica a fost sub ascultarea Bisericii (chiar dacă contenstată de mari părinți) dar după ce a ieșit din închisoare n-avea ce lucrare duhovnicească să facă câtă vreme era lepădată de voturile monahale prin căsătoria cu George Văsîi. Din contră, maica Veronica se afla într-o gravă situație sufletească, la fel ca și George Văsîi.
Apoi, vă rog să nu mai amestecați numele părintelui Ioan Iovan cu cel al părintelui Sebastian Dediu de la Corod pentru că așa au fost înșelați o mulțume de credincioși, folosindu-se numele și autoritatea părintelui Ioan pentru practicile anti-canonice ale monahului Sebastian Dediu.

Însuși părintele Ioan Iovan s-a dezis în mod explicit de practicile părintelui Sebastian Dediu și Valerian Grecu (cum de l-ați ”uitat” pe părintele Valerian? S-au l-ați ”uitat” pentru că s-a îndreptat și s-a rupt de ereziile părintelui Sebastian?). Peste puține zile voi reproduce documentul prin care părintele Ioan se dezice de părintele Sebastian, numindu-l IMPOSTOR (în timp ce părintele Sebastian s-a auto-promovat mereu ca ”fiu duhovnicesc al părintelui Ioan”). Părintele Ioan a avut enorm de suferit din pricina faptului că alții, precum pr. Sebastian s-au folosit de numele lui pentru a ”spovedi” și ”împărtăși”.
Nu mai zic cât de mult a combătut-o părintele Ioan pe maica Veronica în ceea ce privește căsătoria cu George Văsîi și ”vedeniile” ei de după arestare.

Dumneavoastră amestecați lucrurile în mod flagrant doamnă Valerica. Ați susținut că în ”MAREA LUCRARE DUMNEZEIASCA DE LA VLADIMIRESTI ... a participat , PARINTELE IOAN IOVAN , PARINTELE SEBASTIAN DE LA COROD SI SFINTIA SA PARINTELE GEORGE VASII”, dar în realitate George Văsîi era abia elev (ulterior student) când fenomentul de la Vladimirești era în floare, deci nu a participat în niciun fel la lucrarea de la Vladimirești, nici pozitiv, nici negativ. Mai mult decât atât, chiar George Văsîi recunoaște în memoriile sale că în ceea ce privește controversa dintre Vladimirești și Slatina, s-a situat de partea părintelui Cleopa (pe care-l frecventa la Slatina). Deci cum să participe George Văsîi la lucrarea de la Vladimirești câtă vreme era un novice în ale credinței (cei drept, râvnitor) și câtă vreme se simțea în asentimentul contestatarilor (Pr. Cleopa, Pr. Daniil Sandu Tudor, Pr. Arsenie Papacioc)?

Apoi, încercați să justificați ”preoția” lui George Văsîi cu faptul că ”lumea care l-a cunoscut la proclamat” ca atare. Adică nici mai mult, nici mai puțin decât o erezie, ceea ce nu mă miră. Doamnă, așa ”preot” pot să fiu și eu dacă-mi găsesc doi, trei adepți care să mă proclame preot.
În realitate, darul preoției se dă numai prin mâna episcopului... așa cum i s-a dat părintelui Ioan Iovan, părintelui Daniil Sandu Tudor și altor preoți reali ai Bisericii.

Doamnă Valerica, nu cereți pentru mine ”binecuvântarea părintelui George Văsîi” pentru că ereziarhii și sinucigașii nu au nicio trecere în fața lui Dumnezeu. Mai degrabă reveniți în sânul Bisericii și rugați-vă ca Dumnezeu să repare cumva consecințele nebuniei lui George Văsîi, Maicii Veronica Gurău, părintelui Sebastian Dediu, maicii Gherghinița... și câți alții or mai fi rătăcit de la ograda Bisericii.

Dumneavoastră poate sunteți un suflet sincer, râvnitor și căutător de Dumnezeu, dar v-ați lăsat înșelată de suferințele unor oameni, girându-le grave abateri de la creștinism. Dar așa cum spune părintele Nicolae Steinhardt, și diavolul are ”martirii” lui. Dacă părintele Sebastian Dediu are mormântul gătit frumos, înfășurat cu panglică tricoloră iar cuvântul ”mărturisitor” îi este sculptat pe cruce... să nu credeți că Dumnezeu se ia după aparențe, după ambalaje.
Suferința fără ascultarea de Sfânta Biserică este zero barat! Suferința fără pocăință se duce pe apa sâmbetei. Eu nu contest că părintele Sebastian nu ar fi suferit în tinerețe pentru Hristos. Nu contest nici faptul că studentul George Văsîi a fost aruncat în temniță pentru Hristos. La fel și maica Veronica Gurău. Este clar că toți au fost prigoniți pentru Hristos. Numai că s-au înșelat pe Cale și s-au înșelat grav! S-au rătăcit de Biserică și au rătăcit și pe alții.
Priviți vă rog la realitatea dramatică a scării Sfântului Ioan Scăraru. Sunt creștini îmbunătățiți care cad pe ultima treaptă a vieții lor.
Și asta este cu atât mai dureros, ca după ce ai fost intimul lui Hristos... să-i ajungi vrăjmaș. Dar și diavolul a fost cândva intimul lui Dumnezeu.
Să ne ferească Domnul de așa ceva.
Vă rog, dacă aveți cu adevărat evlavie și respect față de părintele Ioan Iovan, să-i citiți cartea ”Cuvinte împărtășite”. Dacă nu aveți cartea, în scurt timp o voi face disponibilă în format electronic pentru edificare.

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#5 Valerica » 24-06-2014 18:03

Doamne ajuta.
Permíteti-mi va rog, sa cometez urmatoarele :
Dumneavoastra spuneti caci harul preotiei se da numai prin mana episcopului... Vaiii... Eu nu stiu cine este mai inselat... Daca eu...sau dumneavoastra.. . domnul meu, Harul Preotiei se da din Mainile Luí Hristos si se recunoste in Lucrarea si ravna fiecaruia. Cum am mai spus en anterioare mesaje... NU MÁ VOI CONTRAZICE CU DUMNEAVOASTRA SI NU VOI INCERCA SA FAC PE NIMENI SA INTRE IN RAZONAMENT.
Dumnezeu este asa de bun cu noi nevrednicii incat ne-a dat LIBERTATEA DE A ALEGE DRUMUL NOSTRU.
Va múltumesc timpul acordat mie, cer sa va fie rasplatit, dar eu voi continua " pierduta si departe de adevarul " pe care incercati sa-mi demostrati din rasputeri, PREFERAND "PIERDEREA DUHOVNICESCA".. . IMPREUNA CU MII DE PERSOANE... DAR... LANGA MARELE MAESTRUL si Invatatorul, Sfintia Sa, George Vasii.

Doamne ajuta si toate cele bune!
Valerica

Valerica

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#6 un crestin ortodox » 01-09-2014 22:39

Cred ca ar fi mai bine sa-L lăsați pe Dumnezeu să judece domnule dragă, care vă considerați membru al Bisricii. După cum știți unii ierarhi ai BOR au ieșit, faptic, de mult, din ortodoxie - care nu înseamnă numai vorbe frumoase și multe (a se vedea cazul fariseilor). Văd că dumneavoastră faceți ascultare de ei, odată ce nu v-ați delimitat de ”faptele neroditoare ale întunericului care trebuiesc osândite fățiș” (Sf. Apostol Pavel) Sau poate chiar sunteți de acord cu actuala conducerii a Bisericii. Răspundeți dacă mai aveți puțin curaj! Doamne ajută!

un crestin ortodox

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#7 Dan » 02-09-2014 09:12

Doamnă Valerica, răspund cu întârziere la comentariul dumneavoastră, dar nu cu speranța că vă voi lămuri de ceva, ci cu nădejdea ca măcar alte suflete șovăielnice se vor folosi de cele scrise.
Susțineam că harul preoției se dă numai prin mâna episcopului iar dumneavoastră m-ați ”contrazis” deîndată că harul preoției se dă din Mâinile lui Hristos. Însă între cele două afirmații nu este nici o contradicție, ci doar o complementarita te! în lucrarea dintre Dumnezeu și om. Numai dumneavoastră, pentru că sunteți ruptă de Biserică, instrumentați orice afirmație împotriva ierarhiei Bisericii și în dauna mântuirii dumneavoastră.
Așadar, harul preoției îl dă Hristos Domnul, Marele Arhiereu, dar prin mâna episcopilor din Biserică.... nu așa... pe închipuitelea. Că așa ne și putem ”boteza” sau ”căsători” pe închipuitealea, după cum îl considerați dumneavoastră ”preot” pe tragicul Gheorghe Văsîi.
Aveți perfectă dreptate că Dumnezeu ne-a dat libertatea de a aelge drumul dar trist și îngrijorător este faptul că v-ați ales drumul alături de sinucigașul George Văsîi în loc să vă alegeți drumul alături de mucenicii și mărturisitorii autentici ai Bisericii.

Dumnezeu să vă lumineze!

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#8 Dan » 02-09-2014 09:45

Domnule ”un crestin ortodox”, de obicei nu vorbesc cu anonimii, cu cei care nu au nici bunul simț și nici curajul să-și asume măcar numele de botez într-un dialog cu cineva.
Ați scris cu o atitudine provocatoare de vreme ce m-ați somat cu astfel de afirmație: ”Răspundeți dacă mai aveți puțin curaj!”
Dar mie nu-mi trebuie curaj ca să vă răspund. Nu-mi tremură mâinile pe tastatură, nu mă simt stingherit de cuvintele dumneavoastră, deci n-am de ce mă teme. Nu suntem în război, nu ne amenințăm, suntem doar în polemică de credință.

Mi-ați atras atenția că ar fi mai bine din partea mea să-L las pe Dumnezeu să judece, dar imediat după asta susțineți că ”unii ierarhi ai BOR au ieșit, faptic, de mult, din ortodoxie” și apoi întrebați retoric ”sau poate chiar sunteți de acord cu actuala conducere a Bisericii”? Ei bine domnule, nu tocmai dumneavoastră judecați oamenii, confunând credința lor cu faptele lor?
Nu tocmai dumneavoastră judecați cu vârf și îndesat ierarhia BOR, punând toți ierarhii în aceeași oală a ”fariseilor”? Ba chiar dumneavoastră judecați în timp ce pretindeți ca eu să nu judec, și vă deranjează faptul că am bună-intenția și bună-voința să vă aduc la cunoștință că idolul George Văsîi, are ”faptele neroditoare ale întunericului care trebuiesc osândite fățiș”. Și aceste fapte ale întunericului sunt patru în principal:
- practicarea spiritismului, atât în închisoare cât și după, practică recunoscută în cartea sa de memorii.
- căsătoria cu o monahie, respectiv Maica Veronica Gurău, faptă recunoscută deasemenea
- ruperea de Biserică prin crearea unei secte la Brăila/Tichilești.
- sinuciderea!, păcatul cel de pe urmă și de neiertat, faptă confirmată de cadrele legale.

Așadar, toate aceste practici și fapte sunt osândite de Biserica în care George Văsîi s-a botezat și s-a catehizat.
Iar dumneavoastră, dacă sunteți creștin ortodox, și nu doar un creștin ortodox declarat, faceți efortul de a vă respecta și asculta ierarhia Bisericii, ca să nu vă rupeți de Biserică... dacă nu sunteți deja rupt.
Pentru că se pare că dumneavoastră faceți confuzia gravă între faptele reprobabile ale unor ierarhi și ascultarea cu care suntem datori față de învățătura Bisericii, învățătură care vine prin ei! Și câtă vreme învățătura rămâne dreaptă, neschimbată, suntem datori cu ascultarea față de ei în privința învățăturii!
Faptele întunecate ale unor ierarhi fac obiectul spovedaniei și al pocăinței lor, nu al lepădării noastre de ei!, pentru că a lepăda oamenii de la inima noastră înseamnă a ieși din creștinism!... de vreme ce suntem datori până și cu iubirea de vrăjmași, darămite cu iubirea (arhi)păstorilo r noștri.
De ierarh(i) ne lepădăm doar în caz de erezii, ori nu este cazul în BOR, pentru că deși putem găsi fapte reprobabile și scandaloase, săvârșite marginal, nu putem găsi la ierarhii noștri învățături eretice, afirmate public și sistematic!
Dar erezii avem cât cuprinde în cazul George Văsîi, nu doar fapte reprobabile! Iar eu mi-am făcut o datorie de conștiință să atrag un semnal de alarmă pentru că credulitatea și înșelarea se plătesc scump în lumea asta și în cealaltă.
Pentru cine are buna-intenție este simplu de înțeles, iar pentru cine are satisfacția unui război al urii față de ierarhia Bisericii, atunci nici Hristos nu poate fi convingător.
Hristos Adevărul se descoperă inimilor cu bună-intenție! Aveți vă rog buna-intenție de a nu disprețui oamenii, fie ei ierarhi sau preoți.
Eu, prin ceea ce v-am spus, nu disprețuiesc pe nimeni, nici pe dumneavoastră și cu atât mai puțin pe George Văsîi, al cărui destin este tragic și tulburător, vrednic de tot plânsul.
Să ne ferească Domnul de un așa parcurs și sfârșit. De aceea mă rog ca Dumnezeu să vă lumineze, să vă dea discernământ și inimă bună!

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#9 Elena Constantin » 04-02-2015 18:57

Mă bucur că întâmplător am citit cele scrise pe aici. Şi eu cunosc persoane care împărtăşesc ideile acestui grup şi sunt indignată de numărul mare de adepți, mă deranjează că îl includ pe păritele Ioan Iovan - pe care l-am cunoscut personal, şi a reuşit să mă scoată din mâinile acestor rătăciţi. Sunt multe lucruri de spus, sper ca să mă ajute Dumnezeu să scriu o carte despre experienţa mea, care să ajute cumva pe cei care sub o formă sau alta sunt prinşi în mrejele acestui grup periculos. Nu îmi dau seama cum de nu observă că sunt nişte şarlatani care racolează oameni cu bani, şi trăiesc bine fără să muncească, şi oamenii îi văd că pe nişte sfânt.

Elena Constantin

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#10 Dan » 05-02-2015 10:40

Elena, și eu mă bucur de mărturia lăsată de tine.

Domnul să te ajute să concretizezi acest gând, de a scoate o carte, carte care să scoată din înșelare alte suflete rătăcite, ori măcar să prevină căderea altora. Că sunt sigur că în acel grup sunt și persoane de bună credință dar înșelate din lipsă de catehizare, ori cine știe în ce dramă personală se află și caută un liman cu disperare.

Eu te încurajez cu toată inima să scoți acea carte și am marea, marea rugăminte la tine să-mi dai de știre când vei reuși.

Să ceri binecuvântare de la duhovnicul tău pentru asta, și Domnul îți va da har ca să ai puterea să duci gândul la bun sfârșit.

Închei cu întrebarea-reco mandare dacă știi de site-ul dedicat părintelui Ioan: ioaniovan.ro/

Să fii atentă pe acel site începând cu mijlocul lunii mai, pentru că vom publica materiale inedite și foarte, foarte frumoase despre părintele.

Domnul să te aibe în pază suflet drag!

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#11 Elene » 21-03-2015 19:29

Doamne ajuta! Am citit despre pr. Ioan,si acum am observat ca va interesează personalitatea părintelui. Pot spune ca l-am cunoscut dinainte de Plumbuita...ma simt oarecum vinovata ca in perioada Recea am fost foarte rar. Dar cred ca trebuie sa mă bucur pentru cele ce le-am primit, atât a fost al meu si asa peste putere mea. Sper sa găsesc tihna necesara meditatiei asupra maretei ocazii (nu îndrăznesc sa numesc cinste) de al fi cunoscut. Eu intru rar pe internet dar iată ca astăzi am facut o plimbare placuta in trecut.

Elene

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#12 Ovidiu » 23-07-2018 02:17

L-am cunoscut pe Gerge Vasai si pot spune ca era un om deosebit. Dupa anii 90 eram pe la MISA si nu impartaseam ideile lui insa ma atragea el ca om. Mi-a fost drag si nu cunosc motivul sinuciderii lui. E regretabil ca a fost asa dar cred ca de la un anumit nivel foarte inalt omul poate sa aleaga singur cum sa moara. Cred ca el a facut asta din dragoste pt maicile pe care le trezea, caci ajunsera sa il aduleze, asa ca nu a putut iesi din scena in alt mod.E insa doar ipoteza mea...
Oricum maicile aveau o anumita trezvie cum nu am mai intalnit la nimeni.
Eram odata langa biserica Brancoveanu impreuna cu dansul si s-a apucat sa imi povesteasca viata lui. Mi s-a parut ciudat ce imi spunea si chiar l-am judecat pt acele aiureli. Insa peste ani am inteles ca el mi-a povestit despre viata mea....Era tarziu cand am descoperit asta...
Cand a implinit 60 ani, impreuna cu sotia mea i-am dus un pepene si 3 trandafiri deosebit de frumosi, pe care privindu-i a zis ca:" of, trebuie sa traiesc mai departe".L-a luat ca un mesaj de dincolo..Acum ma apropii si eu treptat de varsta la care nu prea as vrea sa depasesc 60 ani. O ciudata coincidenta....
Nici acum insa nu impartasesc ideile lui expuse in carti si ma limitez la simpla cunoastere de sine, ca metoda de trezvie, insa... chiar mi-e dor uneori de el si ma bucur ca a facut parte din viata mea si ca l-am cunoscut. Stia sa traiasca clipa, in duh si Adevar...

Ovidiu

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii