Târgu Ocna

Închisoarea Târgșor
(temnița copiilor)

”Aici s-a dat o luptă între doua concepții de viață, opuse una alteia, una care încerca să ne spele creierul și să ne impună așa-zisele valori concepute de Marx și Lenin, și alta care apăra cu îndârjire valorile morale tradiționale”

Destinată pentru: elevi

Apogeul reeducării: august 1948 - noiembrie 1950

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Administraţia a permis ciripitorilor să actioneze pe cont propriu, pentru a crea stări conflictuale, care să ducă la izolarea şi pedepsirea sistematică a elevilor consideraţi exponenţi ai grupurilor, creând o stare de timorare şi de interes material, egoist, pentru zeloşi. De la centru s-a cerut un reprezentant, comunist şi ilegalist, care să expună copiilor fiurnuseţea concepţiei materialist-dialectice.

- Veţi vedea pe viu ce înseamnă măreţia luptei duse de partid, pentru fericirea noastră şi cea duse de clasa noastră muncitoare şi URSS pentru înflorirea Republicii Populare Române.

„S-a scremut muntele şi s-a născut un şoarece!” A sosit intr-o joi un bătrânel micuţ de statură, îmbrăcat în nişte hăinuţe cam mari pentru talia lui, cu o privire pierdută. Se vedea starea de senilitate din gesturile lui şi din întreaga lui fiinţã. S-a întrerupt orice activitate şi lumea a fost scoasă in curte, să facă primirea şi să cunoască pe „trimisul partidului din din ilegalitate".

Bătrânul se numea Antonescu, iar copiii l-au numit moş Antonescu. Cei mai mulţi au fost cuprinşi de milă, alţii zâmbeau îngãduitori. Bietul moşneag, după aparente avea 60 ani, dar părea consumat, a privit la copii cu un zâmbet străin de el însuşi, şi ridicând punmul stâng a strigat, cât îl mai ajutau puterile, cu glas subţiat şi nehotărât, împleticindu-şi limba:

- Trăiască paltidu' comulist lomân! Trăgându-şi rãsuflarea şi căutând parcă un lucru pierdut, a strigat iarăşi: Tlăiască lepublica populală lomână! Copiii s-au uitat lung, au zâmbit ĭngăduitor, dar nici unul n-a scos un cuvânt, mai degrabă întristaţi de ceea ce vedeau. Directorul şi subdirectorul, au fãcut semn spre grupul ciripitorilor, imputându-le: „Ce aşteptaţi?” Voiau sã facă ceva dar nu ştiau ce. Tot directorul şi subdirectorul i-au scos din încurcătură strigând: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!” A bâiguit şi grupul un „Trăiască” neconvingător, care mai mult îi acuza.

Moşul povesti întâmplări din viaţa lui cu destulă incoerenţă - dar care nu aveau nici o legătură cu partidul, - din care se putea înţelege că cineva îl adunase dintr-o mahala şi-l făcuse victimă a burgheziei, iar acum fusese adus aici, „Că aşa trebuie să facă cei bătrâni, să înveţe pe cei tineri”. Fiindcă obosise, a cerut un scaun şi stând jos, n-a mai scos nici un cuvânt. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu bietul om. Directorul i-a mulţumit fariseic pentru participare, dându-şi probabil seama de efectul întrevederii, în sufletul copiilor. Moşul s-a sculat, a plecat şi nu l-am mai văzut.

(Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii