Pr. Teodor Codilă
  • 24 Ianuarie 1920
  • diacon
  • Rostock, Buchenwald, Aiud, Pitești, Baia Sprie
  • 02 Mai 1953

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

S-a născut la 24 ianuarie 1920, într-o familie de oameni simpli din localitatea Toboliu, judeţul Bihor. După şcoala primară din satul natal, tânărul Codilă se înscrie la Şcoala Normală din Oradea (1932-1940). La cedarea nord-vestului Ardealului, Teodor Codilă se refugiază la Arad. Aici, el se înscrie la Academia teologică, ca refugiat beneficiind de o bursă din partea statului. Însă, în timpul guvernării legionare, acordarea bursei i-a fost condiţionată de apartenenţa la Mişcarea legionară. Pentru că la plebiscitul organizat de guvernarea antonesciană a votat cu „Nu”, în iulie 1941, locuinţa din Arad îi este percheziţionată de Siguranţă, care găseşte un exemplar al cărţii „Pentru legionari”.

Momentul jetfelor supreme a început prin moartea în accident a unui perforator: părintele Teodor Codilă din Bihor, care lucra în abatajul orizontului 12 est. Îi slăbise vederea și a rugat să fie schimbat din funcția de perforator. A și fost schimbat, dar numai temporar. La insistențele căpitanului Petrescu, noul inspector din partea deținuților, care-l reprezenta pe ofițerul politic pentru ambele orizonturi, părintele a primit un nou loc de lucru, ca perforator, având ca ajutor pe Constantin Pantelimonescu din București. Acesta mi-a relatat recent cum s-au petrecut evenimentele. Cu vederea slăbită, părintele nu și-a asigurat cum trebuia locul de muncă. Punând perforatorul în funcție, s-a pomenit cu o grămadă de lespezi căzându-i peste trupul firav. Rănit grav, a murit curând în infirmeria coloniei. Colonia s-a întristat. Preoții au vegheat continuu la căpătâiul lui, rostind rugăciuni. A fost înmormântat de gardieni în cimitirul Baia-Sprie.

(Nicolae Goga - Triunghiul morții. Amintiri din Baia-Sprie 1950-1952, Ed. Marineasa, Timișoara, 1995, pp. 71-72)

Într-una din zile, coborând în mină cu Ristel Nedelcu (ştiam că-i ziua lui de naştere), ziceam că o să-i aniversăm ziua în felul nostru la locul de muncă. Ristel era ajutor de miner la părintele Codilă de prin părţile Orăzii (Oradiei). Era acest preot un om ce răspândea în jurul lui seninătate.

În timp ce stăteam pe o bucată de scândură la orizontul 12, părintele ne spune, luându-şi ranga, că pleacă să copturească (copturit=operaţie de doborâre a bucăţilor de rocă rămase pe pereţi şi tavan după explozia dinamitei), la locul unde a rămas.

Preotul Codilă, sobru, înzestrat cu o sănătate bună când a venit în lagăr, muncind serios, cu rezultate excelente, simțind că-i slăbește privirea, a rugat autoritățile lagărului să-i schimbe locul de muncă, întrucât nu mai poate face față: ”Chiar la un loc mai greu, dar nu unde sunt, pentru că nu mă pot baza numai pe ureche, lucrând ca perforator”.

După o perioadă de timp, cât am fost ținut sub tratament şi observație la spitalul din Baia Mare, nu știu din ce cauză, am fost îmbarcat într-o maşină şi dus înapoi la Baia Sprie, fără a mi se face operația pentru care am considerat că am fost trimis.

Mi-am continuat munca în mină, lucrând la copturare, o muncă periculoasă, unde alături de alți coechipieri trebuia să asigurăm securitatea celor din subteran, verificând și dezlipind cu răngile din oțel, bucățile de rocă incomplet desprinse din tavanul sau pereții galeriilor și abatajelor.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii