Virgil Maxim, și el fost elev, produs de elită al Frățiilor de Cruce, care trecuse și prin reeducarea din Gherla. Prahovean născut în comuna Ciorani la 6 decembrie 1922, Virgil Maxim a avut astfel, spre norocul lui, ca patron de la naștere pe Sfântul Nicolae, Episcopul Myrei (Lycia, Asia Mică), patron al tuturor închisorilor.
Adus la Gherla pe data de 15 iunie 1951, pe când reeducarea era în toi, soldându-se aproape zilnic cu morți, a fost introdus în camera 99, unde, după un timp în care Grigore Romanescu și Vasile Pușcașu au încercat să-l atragă de limbă fără succes, a fost supus unor bătăi sălbatice de către aceștia, la care s-au adăugat, mai târziu, torționarii Ioan Stoian, Gheorghe Popescu și însuși Eugen Țurcanu.
Împreună cu el au fost bătuți și alți elevi aduși de la Târgșor: Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Ioan Ismană, Dumitru Neagu și Marcu Aurelian Stoian. Mi-a povestit că a fost bătut așa de rău încât a fost socotit mort și dus la morga închisorii, dar Dumnezeu i-a păstrat viața. [...]
Virgil Maxim era un băiat vesel, în ciuda celor pătimite, cu un adânc spirit religios (ar fi vrut să se călugărească) și cu simț poetic (compunând și el poezii duhovnicești).
(Puiu Năstase - Temerarii, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica, Editura Metafora, Constanța, 2004, p. 409)
